La Pensiunea Ana-Maria a fost extraordinar, am avut parte de ni\u015fte gazde exact cum \u00eemi imaginez eu c\u00e2nd aud cuvintele „omenie” \u015fi „a omeni”. N-am \u015ftiut ce-i foamea \u015fase zile \u015fi, de\u015fi am m\u00e2ncat ca spar\u0163ii (trei mese pe zi, ceea ce eu nu mai f\u0103cusem de c\u00e2\u0163iva ani buni), n-am reu\u015fit s\u0103 le risipim gazdelor impresia c\u0103 „copiii \u0103\u015ftia nu m\u0103n\u00e2nc\u0103 nimic”. \u015ei am nimerit \u015fi \u00een sezonul potrivit, la sarmale, caltabo\u015fi, s\u00e2ngerete, piftie \u015fi alte bun\u0103t\u0103\u0163i. Vila e f\u0103cut\u0103 clar cu scopul ca turi\u015ftii s\u0103 se simt\u0103 bine, nu cu scopul de a face bani (de exemplu, toate camerele erau foarte mari \u015fi cu o mul\u0163ime de mobil\u0103).<\/p>\n
Vila are o curte lung\u0103, care coboar\u0103 lin (sau nu prea, depinde cu ce parte te a\u015fezi pe sanie) spre un p\u00e2r\u0103u. Fiind vorba de o iarn\u0103 \u00een Bucovina, c\u00e2nd am ajuns acolo deja erau vreo 30 cm de z\u0103pad\u0103 \u015fi mai t\u00e2rziu a mai nins \u00eenc\u0103 pe-at\u00e2t. A\u015fa c\u0103 ne-am dat cu sania \u015fi cu schiurile (puse tot de gazde la dispozi\u0163ie) sau direct cu pantalonii de schi \u015fi cu fundurile (noastre). \u00centr-o zi am ajuns p\u00e2n\u0103 jos la p\u00e2r\u00e2u \u015fi am f\u0103cut \u015fi o mic\u0103 expedi\u0163ie, am luat-o \u00een sus prin albia \u00eenghe\u0163at\u0103 \u015fi, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 ultimele case, am intrat prin p\u0103dure. Era foarte frumos, era totul nins \u015fi doar din loc \u00een loc se mai vedeau urme de iepure \u015fi de c\u00e2ine. Plus din loc \u00een loc c\u00e2te un copac t\u0103iat. P\u0103durea asta este chiar \u00eentre\u0163inut\u0103 cu cap, cum ar trebui s\u0103 fie, adic\u0103 ultima cas\u0103 de pe drum este cea a p\u0103durarului \u015fi el marcheaz\u0103 copacii care trebuie t\u0103ia\u0163i (\u015fi mai \u015fi planteaz\u0103 ceva \u00een loc). De exemplu, ne-a pl\u0103cut c\u0103 am ajuns la un ciot unde fusese t\u0103iat un brad, dar chiar de l\u00e2ng\u0103 ciot mai ie\u015fea un brad t\u00e2n\u0103r, de vreo 2-3 ani, pe care \u00eel l\u0103saser\u0103 \u00een pace.<\/p>\n
Gazdele ne-au povestit c\u0103 vara, \u00een fiecare zi, se duc prin p\u0103dure \u015fi adun\u0103 ciuperci, mure \u015fi alte ingrediente pe care le-am recunoscut cu pl\u0103cere \u00eentr-o pl\u0103cint\u0103 de ciuperci de s\u0103 mori m\u00e2nc\u00e2nd, \u00eentr-o salat\u0103 de hribi mura\u0163i sau \u00eentr-o afinat\u0103, dup\u0103… afinit\u0103\u0163ile fiec\u0103ruia. Pe l\u00e2ng\u0103 asta, pe ambele laturi ale cur\u0163ii oamenii plantaser\u0103 zmeur\u0103, afine, corni, m\u0103ce\u015fi \u015fi alte plante numai bune de f\u0103cut tot soiul de b\u0103uturi terminate \u00een -at\u0103 (\u015fi gemuri, despre care prietenii mi-au spus c\u0103-s mortale, dar eu n-am \u00eencercat, pentru c\u0103 trebuia s\u0103 trag linia undeva \u00eenainte s\u0103 explodez).<\/p>\n
Am f\u0103cut \u015fi drume\u0163ii prin zon\u0103. Am fost la dou\u0103 m\u0103n\u0103stiri, Arbore \u015fi Sucevi\u0163a \u015fi e o deosebire ca de la cer la p\u0103m\u00e2nt \u00eentre ele din punct de vedere al condi\u0163iei. Sucevi\u0163a este prosper\u0103, are majoritatea picturii exterioar\u0103 \u015fi turi\u015ftii vin g\u00e2rl\u0103, chiar \u015fi pe 31, c\u00e2nd am ajuns noi. Arbore este mult mai retras\u0103 \u015fi mai chinuit\u0103 de vreme (pe exterior, doar pe sub strea\u015fin\u0103 mai r\u0103m\u0103sese pictura c\u00e2t de c\u00e2t intact\u0103). Cred c\u0103 o duc \u015fi mai r\u0103u cu fondurile de la UE \u015fi se cunoa\u015fte, pentru c\u0103 interiorul este \u00een restaura\u0163ie de peste 10 ani \u015fi au f\u0103cut doar jum\u0103tate sau poate mai pu\u0163in. \u015ei era un frig! Dar chiar \u015fi \u00een condi\u0163iile astea, doamna de la intrare a stat cu noi \u015fi ne-a povestit o mul\u0163ime de lucruri despre m\u0103n\u0103stire.<\/p>\n
Tot \u00een ziua aia (pe 31, \u00een loc s\u0103 dormim) am mai ajuns la Marginea, vestit\u0103 pentru atelierele ei de ceramic\u0103, unde am intrat \u00eentr-un atelier \u015fi eu am stat vreun sfert de or\u0103 uit\u00e2ndu-m\u0103 prostit la un olar cum f\u0103cea glastre. Bo\u0163ul \u0103la de hum\u0103 care se \u00eenv\u00e2rte e aproape hipnotic \u015fi omul lucra cu o vitez\u0103 fantastic\u0103, \u00een mai pu\u0163in de 5 minute f\u0103cea o glastr\u0103 de vreo 20-25 cm \u015fi \u00een final toate ar\u0103tau exact la fel (de\u015fi erau f\u0103cute absolut manual, cu un singur ghidaj pentru \u00een\u0103l\u0163ime).<\/p>\n
Tot pe 31 am ajuns \u015fi la Salina Cacica, care este, la propriu \u015fi la figurat, mult mai mare pe din\u0103untru dec\u00e2t pe dinafar\u0103. C\u00e2nd ajungi acolo arat\u0103 ca orice min\u0103, cam d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103. Dar \u00een\u0103untru g\u0103se\u015fti dou\u0103 capele, una catolic\u0103 \u015fi una ortodox\u0103, cu tot cu icoane, un lac s\u0103rat, un teren micu\u0163 de fotbal, toate s\u0103pate \u00een sare. Ast\u0103zi exploatarea se face modern, inund\u00e2nd galeriile cu ap\u0103 care apoi este dus\u0103 la o sta\u0163ie de evaporare c\u00e2\u0163iva kilometri mai \u00eencolo. Dar se mai v\u0103d \u00eenc\u0103 vechile pu\u0163uri din vremea c\u00e2nd se lucra cu t\u00e2rn\u0103copul.<\/p>\n
Ultimul obiectiv a fost un stejar de la Cajvana, de pe vremea lui \u015etefan cel Mare. Nu este foarte \u00eenalt \u015fi era \u015fi cam chel, fiind iarn\u0103, dar trunchiul este enorm. Trei oameni cu m\u00e2inile \u00eentinse abia dac\u0103 am putut cuprinde o buc\u0103\u0163ic\u0103 din el, cred c\u0103 e nevoie de vreo 8-9 s\u0103-l cuprind\u0103 tot. \u015ei toat\u0103 lumea ne-a spus c\u0103 pe vremuri avea o scorbur\u0103 enorm\u0103 (\u00een care nu-\u015ftiu-cine a crescut \u015fi porci la un moment dat), dar azi s-a resorbit \u015fi abia dac\u0103 mai putea intra un copil de-a bu\u015filea \u00een ea.<\/p>\n
\u00centoarcerea (pe 3 ianuarie) a fost demn\u0103 de restul excursiei, pentru c\u0103 pe 2 a \u00eenceput s\u0103 ning\u0103. Mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, am luat-o spre sud pe E85, cu g\u00e2ndul c\u0103 dac\u0103 se \u00een\u0103spre\u015fte vremea tragem la un motel \u015fi mai vedem noi. Asta din cauz\u0103 c\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu 2 ianuarie v\u0103zuzem la Realitatea TV numai \u015ftiri de genul „deci ast\u0103zi muri\u0163i, a\u0163i tr\u0103it voi p\u00e2n\u0103 azi, dar azi sigur muri\u0163i” (un fenomen numit „farmecul discret al isteriei”). \u015ei aiurea, c\u0103 s-a mers perfect p\u00e2n\u0103 la Urziceni, cu c\u00e2teva mici zone unde viscolea peste \u015fosea \u015fi se depusese c\u00e2te pu\u0163in. De la Urziceni \u00eencolo, e drept, s-a mers \u00een coloan\u0103 cu 30-50-70 km\/h, dup\u0103 posibilit\u0103\u0163i, dar \u00een total am f\u0103cut 6 ore, nu cu mult mai r\u0103u ca vara.<\/p>\n
Surpriza cea mai pl\u0103cut\u0103 a fost c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, m\u00e2ncarea asta nu \u00eengra\u015f\u0103 (dup\u0103 cum ne tot spuneau gazdele \u00een timp ce eu f\u0103ceam eforturi s\u0103 nu iau \u015fi a patra sarma). Neav\u00e2nd c\u00e2ntar la Solca \u015fase zile, m-am suit pe c\u00e2ntarul de acas\u0103 pe 4 ianuarie a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103-l rup, dar chiar nu depusesem dec\u00e2t vreun kilogram \u015fi ceva, iar de atunci am jucat fotbal de dou\u0103 ori \u015fi am revenit la greutatea nominal\u0103.<\/p>\n
Ce frumoas\u0103 este iarna!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Pensiunea Ana-Maria a fost extraordinar, am avut parte de ni\u015fte gazde exact cum \u00eemi imaginez eu c\u00e2nd aud cuvintele „omenie” \u015fi „a omeni”. N-am \u015ftiut ce-i foamea \u015fase zile \u015fi, de\u015fi am m\u00e2ncat ca spar\u0163ii (trei mese pe zi, ceea ce eu nu mai f\u0103cusem de c\u00e2\u0163iva ani buni), n-am reu\u015fit s\u0103 le risipim […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","ast-disable-related-posts":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-110","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/110","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=110"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/110\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=110"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=110"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalin.francu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=110"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}