California pe roţi

Iar ne-am plimbat! De vineri până luni am fost rupţi de lume, doar duminică seară am găsit un motel cu internet (şi prima mea grijă a fost să citesc onlinesport.ro ca să văd ce-a făcut Steaua). Daria lucrează la un proiect foto cu clădiri abandonate şi am facem un tur de forţă de patru zile prin Death Valley şi Mono Lake.

Cel mai mult s-a bucurat de excursia asta Golful nostru. În primul rând, l-am dus la revizie înainte să plecăm, pentru că se apropia de venerabila vârstă de 90.000 de mile (vreo 145.000 km). Plus că de vreo doi ani, de când nu mai conduc imens până la serviciu, l-am plimbat mai mult prin oraş şi acolo mereu scoate consum mai prost. Acum, la drum întins, am scos cu el 28.2 mpg (cam 8.3 l/100km). Ştiu că nu se compară cu maşinile europene, dar pentru o maşină cu motor de 2L nu ştiu dacă pot pretinde mai mult. Ce i-a plăcut lui mai puţin e că l-am dus pe drumuri prăfuite şi acum este absolut infect. Nu l-am spălat încă, dar cred că va fi nevoie de câteva spălări ca să se spele toţi gândacii striviţi. A, şi i-a crăpat şi parbrizul, de la vreo piatră rătăcită. Acum vom afla cât de bună e compania de asigurări. 🙂

Asta a fost a treia oară când am fost în Death Valley. Am mai fost o dată vara şi o dată în noiembrie, iar acum a fost o experienţă complet deosebită. Toată valea era înflorită, plină de nişte flori pirpirii galbene sau mov. Vremea era numai bună în timpul zilei şi seara cam frig, exact ca în San Francisco.

În Death Valley ne-am tot dus în două locuri, la diverse ore ale zilei: la Rhyolite, un oraş abandonat, şi la Wonder Mine, o mină unde au extras mormane de aur şi argint pe la 1910. La Mono Lake am fi vrut să mergem la Bodie, un alt oraş abandonat, mult mai mare şi mult mai bine conservat, dar vremea n-a ţinut cu noi şi era drumul închis din cauza zăpezii. Aşa că ne-am dus puţin pe la malul lacului (Mono) şi am dat o tură pe jos. Ce-mi place la americani e că au foarte multe panouri cu informaţii peste tot, chiar şi în locuri pe lângă care ai putea trece fără să ai habar că sunt interesante. Mono Lake, de exemplu, este de 6 ori mai sărat decât oceanul şi de 100 de ori mai alcalin (leşios). Este comparabil cu Marea Moartă ca salinitate. Din cauza asta nu trăiesc peşti în el, ci doar nişte creveţi minusculi (brine shrimp). Din păcate, creveţii ăia mor iarna, deci nu era mare lucru de văzut.

Luni am ajuns acasă, fără prea multe peripeţii. A fost bine că n-am condus în weekend, că vineri şi luni n-a fost deloc trafic şi am mers tot cu 70-75-80 mph tot drumul.

Săptămâna asta avem musafiri, ne vizitează un verişor al Dariei, şi deci iară facem turul oraşului. 🙂