Mă tâmpesc…

Azi am descoperit cu oroare că nu mai ştiu să fac cubul 🙁 Pe care ştiam să-l fac la trei ani. Prima faţă e banală, iar pentru inelul din mijloc încă îmi mai amintesc algoritmul, dar pentru ultima faţă, nimic! Şi dacă greşeşti la ultima faţă e nasol, că strici tot ce ai făcut până acolo şi trebuie să o iei de la capăt. Şi am un cub paradit, nici nu ştiu de unde, dar precis e din România, că trosneşte îngrozitor şi curge un praf negru din el când îl manevrez (şi taie morcovii în cinci).

Aşa că m-am dus pe Wikipedia şi am început să citesc, dar pe parcurs m-am pierdut prin tot felul de poveşti. Se pare că în la începutul anilor ’80 a fost o adevărată manie în toată lumea, cu concursuri de rezolvat cubul şi cu vânzări uriaşe, de care pe noi ne-a ferit cu grijă Ceauşescu. Şi întâlnirile dintre doi pasionaţi erau mai ceva ca întâlnirile dintre nerzii zilei de azi, doar că în loc de World of Warcraft vorbeau despre cub. Am dat peste istoria romanţată a unei tipe care a conceput cel mai rapid sistem de rezolvare a cubului, cică nebunii au ajuns la 13 secunde (media din 5 rezolvări), şi tipa susţine că în Cehoslovacia în 81 era imposibil să găseşti cubul de vânzare.

Următoarea chestie pe listă e matul cu cal şi nebun, că precis l-am uitat. Şi e păcat de el, l-am învăţat în liceu şi n-am avut niciodată nevoie de el 🙂

Cumpărături la 5 dimineaţa

Şi cum stăteam eu, mort de plictiseală după cum toată lumea îmi explică, şi mă uitam la televizor, într-o pauză de reclame aflu că vinerea asta Mervyn’s (un lanţ de magazine) are mari reduceri mari şi magazinele se deschid la… 6 dimineaţa! Ca să vezi, adică în ziua ta liberă (că e Ziua Recunoştinţei), ei speră să te scoale din pat la 5 dimineaţa, ca la 6 să fii deja la magazin. Hehe, ce loseri, am zis eu.

După încă vreo două reclame, hop încă una, parcă la Sears de data asta, care se lăudau că deschid şi mai devreme: la 5 dimineaţa! Hopa, se-ngroaşă gluma. Vine vreun război nuclear cumva, facem provizii? E drept că joi absolut totul e închis, toată lumea trebuie să gătească curcan (de ce, nu ştiu, că nu se compară cu porcu’). Dar chiar aşa de grav i-o afecta să nu cumpere nimic o zi că trebuie să se ducă la 5 dimineaţa în ziua următoare? Că eu mă scol aşa devreme numai dacă am vreun avion de prins, şi-atunci bombăn până pe la 10 de nu te-nţelegi cu mine.

Şi în cursul serii am mai văzut reclame la vreo două lanţuri de magazine, tot aşa matinale. Şi m-au făcut aşa de curios (şi stupefiat), că am citit pe internet şi am aflat că vinerea de după Ziua Recunoştinţei e una din cele mai profitabile pentru vânzători, întrecută numai de câteva zile dinaintea Crăciunului.

Din categoria „nu-mi trebuie, dar e cu reducere NUMAI ASTĂZI între 5:00 şi 15:00”.

Poezie

Ia uitaţi-vă ce poezie a scris Daria despre mine (pentru un curs). Cu rimă albă! Na, că am ajuns şi erou liric 🙂

My husband looking in the pot,
Big happy child.
There’s nowhere else I’d rather be.

Să mai zică cineva că locul femeii nu e la cratiţă!

Dezarmarea nucleară şi a cuţitelor de plastic

Am observat o chestie foarte curioasă şi nu cred că e coincidenţă, că o observ la trei magazine diferite de ceva vreme: nu vând cuţite de plastic! Găseşti de vânzare linguri şi furculiţe de plastic, în pungi de câte 20-30, şi seturi asortate cu câte 8 din fiecare, dar nu şi cuţite separat. Să fie şi asta parte din lupta contra terorismului? În definitiv, sunt arme de distrugere la masă…