Vârcolaci!

Pentru cine nu s-a prins, toată viaţa mea de până acum, cu mersul la MIT, în California şi la Google, şi în general tot ce am făcut eu până acum, a fost cu acest scop: să pot să ajung pe 27 august 2007 în Hawaii, ca să văd cât mai bine eclipsa totală de Lună. Şi la o oră decentă, că de văzut se vede şi din California, dar la 3 dimineaţa 🙂

Culmea e că n-am mai văzut o eclipsă totală de Lună de ani de zile, dacă nu cumva niciodată (nu-mi dau seama dacă chiar am amintiri cu mine văzând o eclipsă de Lună sau dacă mintea mea fabulează). Ocazii au tot fost, dar ba mi-era somn, ba era doar o eclipsă parţială, ba am uitat.

Vă ţin la curent! Probabil fără poze, că am auzit că nu ies bine…

Flex online

Nu ştiu cât de util e DEX online, dar cu numele stăm bine 🙂 După câteva luni de muncă în reprize şi un sprint de vreo câteva săptămâni la sfârşit, azi am lansat Flex online (sau Dex Flex, că încă nu ne-am decis care nume sună mai puţin a „Pic şi Poc”). Flex online adaugă forme flexionare la DEX online, care e un mare pas înainte (şi fără nici un şut în fund, asta e ceva).

Am scris mai multe chestii tehnice în blogul DEX online, aşa că vă scutesc de detalii. Ideea e că apar tot felul de aplicaţii mişto. De exemplu, când cauţi cuvântul muşte, îşi dă seama că poate proveni de la muscă sau de la a muşca şi prezintă ambele seturi de definiţii.

N-am mai avut de peste un an lansări de proiecte (probabil din cauză că nu mai am nici serviciu, hehe) aşa că lansarea Flex online a fost palpitantă. Teoretic nu avea ce să se întâmple, dar practic nu ştii niciodată cum apeşi pe ceva şi ştergi din greşeală toată baza de date 🙂

Acum merit o vacanţă. Vineri plecăm. Nu vă spunem unde, dar fiţi cu ochii pe noi 😉

Instalator profesionist

Unii au câini, alţii au pisici, noi avem calculatoare. Şi se pare că mi-e dat să am în permanenţă câte ceva de instalat, deşi asta ar trebui să ocupe 0,01% din modul de folosire a unui calculator. Dar recunosc că-mi şi place!

Ne-am decis să renunţăm la unul din calculatoarele desktop, pentru că abia îl mai deschideam (de când cu laptopul). Dat fiind că aveam un desktop mai solid şi unul mai slab, evident că am hotărât să renunţăm la cel mai slab. Da, dar serverul (care stă pornit 24h/zi şi găzduieşte diverse chestii) era instalat pe cel mai slab. Aşa că am decis, cu elan pionieresc, să reinstalez Linux pe ambele calculatoare de la zero, să mut toate chestiile de server pe desktopul mai tare, iar pe cel mai slab să-l donăm în speranţa de a mai câştiga un adept pentru Linux. Pardon, GNU/Linux. 🙂

Am optat pentru instalarea de la zero, deşi e ceva mai mult de muncă (trebuie reconfigurate o droaie de aplicaţii) pentru că serverul nu mai fusese reinstalat de câţiva ani buni. Fedora (varianta de Linux pe care o folosesc) permite teoretic să aduci mereu la zi pachete fără să razi tot şi să reinstalezi, şi am făcut asta de vreo 5 ani. M-am conversat chiar cu un tip care lucrează la RedHat şi care nici nu ştia că se poate asta. Dar cu timpul apar diverse erori şi sistemul începea să se plângă de diverse incompatibilităţi. Aşa că mi-am călcat pe inimă şi am stins serverul (care mersese încontinuu din martie, de când ne-am mutat).

Cu ocazia asta am tras nişte concluzii interesante:

  • Pentru un utilizator care nu vrea decât poştă, editare de texte şi internet, Linuxul a ajuns la fel de uşor de instalat ca şi Windows. Eu mi-am complicat un pic viaţa pentru că am ales Fedora, o distribuţie paranoică în privinţa licenţei (motiv pentru care implicit nu poţi să asculţi mp3-uri, de exemplu) şi pentru că am ales să-l instalez prin reţea (adică îi spun o adresă de unde să-şi descarce toate pachetele necesare). Dar dacă aş fi cumpărat un DVD de instalare, nu aveam decât să bag DVD-ul şi să dau Enter-Enter-Enter până termina de instalat.
  • S-a dus de mult vremea când trebuia să fii expert. Azi nici măcar nu mai ai nevoie să ştii ce-s alea partiţii, formatări, /etc, nimic. Băieţii ţin pasul cu explozia de tehnologii şi echipamente într-un ritm fantastic. De exemplu, în vechea versiune de Fedora nu-mi mergea sunetul în Flash, deci nu puteam vedea filmuleţe pe YouTube. Acum totul a mers bine-mersi.
  • Mi-am dat seama că, în România, un om care nu se pricepe la calculatoare, dar a auzit şi el că Linuxul este gratuit, nu prea are de unde să şi-l procure. Nu-mi amintesc să-l fi văzut în vreun magazin, iar site-urile cel.ro, flamingo.ro şi dc-shop.ro nu înapoiază decât chestii nerelevante la căutări după „Fedora” şi „Linux”. Cine se pricepe, probabil poate să-şi descarce o imagine de DVD şi să îşi ardă propriul DVD de instalare.
  • Mi-am dat seama că e greu să îmbrăţişezi software-ul liber în totalitatea principiilor lui. Practic, asta înseamnă să nu rulezi decât software acoperit de licenţa GPL, care presupune să renunţi să asculţi mp3-uri, să te uiţi la filme (din lipsa driverelor), să rulezi orice fel de Flash, etc. Fedora sunt foarte stricţi în privinţa licenţei şi din cauza asta este foarte evident ce merge şi ce nu. Ulterior, poţi adăuga un „repository” nou, adică un set de pachete auxiliare, care nu vin de la Fedora, ci de la alţii care au decis să le permită utilizatorilor mai puţin stoici să suplinească această lipsă.
  • În plus, dacă vrei ca sistemul să folosească la maxim componentele hardware, îţi trebuie drivere speciale (în special pentru placa grafică, imprimantă şi reţea wireless). Şi de obicei aceste drivere nu sunt acoperite de licenţa GPL.
  • În plus, există multe electronice în jurul casei care au nevoie să fie cuplate la calculator (pe USB) pentru configurare şi care pot fi programate numai cu software de Windows sau Mac. În cazul meu, e vorba de o telecomandă universală şi de un WAP (punct de acces wireless).
  • E bine să ai softul şi hard-ul făcut de aceeaşi firmă 🙂 Avem un Mac nou (motivul care a declanşat toată mişcarea de trupe) şi Daria l-a scos din cutie şi a început să asculte muzică şi să se uite la filme, fără nici un fel de greţuri. La Linux vor exista întotdeauna mici neînţelegeri între hardware şi software, sau se va păcăli uneori când încearcă să auto-detecteze vreun model de monitor sau vreun periferic cuplat pe USB.

Cătălin încă n-a uitat…

… să cânte la pian. Deşi nici prea bine nu mai ştie, şi nici n-a ştiut vreodată. Dar uite ce piesă am reuşit să măcelăresc până la capăt:

handel.ogg

E o gavotă de Handel, din care eu n-am cântat decât două voci, nu patru (că degeaba am zece degete, dacă nu pot să coordonez decât două-trei). Dacă sună înfiorător, de vină e placa voastră de sunet.