Noi faze cu taximetrişti

Taximetriştii din Bucureşti sunt o continuă sursă de umor, dacă ignori faptul că fiecare călătorie te poate costa viaţa.

Când ne-am urcat într-un taxi, şoferul se înjura copios cu un alt taximetrist (şi foarte creativ, reuşind să îmbine într-o singură frază conotaţii sexuale şi fiziologice). După care a plecat enervat, tăind feţe, frânând la limită şi înghesuindu-se prin cele mai strâmte culoare. Dar, când a ajuns pe Calea Victoriei, a început să se închine pe la toate bisericile pe lângă care trecea.

Cu un altul am dus un dialog despre centura de siguranţă:
– Nu pot, domnule, n-o suport, mă mănâncă, simt că mă sufoc!
– Da, dar îţi salvează viaţa dacă Doamne fereşte ajungi într-o situaţie-limită.
– Păi şi ce, e mai bine cu centură, dacă-mi rupe clavicula?
– Păi centura chiar e gândită să-ţi rupă clavicula, fiindcă aşa se absoarbe mare parte din şoc.
– Hai dom’le, păi decât să rămân invalid, mai bine mort!

(O claviculă ruptă se vindecă la fel de bine ca şi o mână ruptă, nu e un cap de ţară).

Un al treilea a vrut să pornească aparatul, care aparat s-a apucat să tipărească raportul zilnic. Şi în timp ce făcea asta, aparatul n-a vrut să înceapă şi cronometrarea cursei. Deci am stat cu toţii după aparat. Până la urmă, i s-a terminat şi sulul de hârtie şi a trebuit să-i instaleze unul nou. Bine, nu e vina omului, dar aparatul e complet idiot. Din toate momentele să-şi tipărească raportul zilnic, l-a găsit pe cel mai prost: fix când e evident că s-a suit un client.

Nu vreau doar să cârcotesc: îmi convine să merg cu taxiul, pentru că e relativ ieftin şi ajunge peste tot 🙂 Dar unii din taximetrişti sunt mari, mari figuri. Dacă i-aş cunoaşte dinainte, probabil nu m-aş sui cu ei în maşină.

Twice

De bine ce mă plângeam că barurile din State sunt anti-conversaţie, că nu te mai auzi om cu om, am fost alaltăseară în Twice. Mare greşeală! Ar trebui să-l reboteze Once, că şi o dată e prea mult. Singurul lucru bun a fost garderoba, că barem nu ni s-au împuţit fâşurile. Dar în bar, un fum să-l tai cu cuţitul. Muzica e execrabilă, numai melodii de-un sfert de oră, din alea fără cuvinte şi cu o perioadă de cinci secunde. Iar fetele de pe tejghea, ce să mai zic! Am început eu să fac mânere pe şolduri, dar ele mă tăiau de departe! Dimineaţa m-am trezit efectiv cu un gust de cancer în gât şi cu urechile înfundate (şi acum îmi mai clipocesc).

Oi fi eu nebun? Lumea din jur părea foarte în largul ei.

Anti-şah

Dacă nu vă place programarea, n-o să vă placă nici mesajul ăsta 🙂

Săptămâna asta n-am avut chef să lucrez la DEX online (ce bine e să n-ai şef). Aşa că m-am întors pentru câteva zile la o pasiune de-a mea mai veche, fără nici o utilitate, dar foarte distractivă: anti-şahul. Piesele se mută la fel ca la şahul normal, dar câştigă cine-şi pierde toate piesele, iar dacă ai posibilitatea să capturezi, eşti obligat să o faci. Am lucrat destul de mult la un program care să joace anti-şah prin 2002 şi 2003, după care l-am abandonat. Dar săptămâna trecută m-am apucat să citesc despre un generator foarte interesant de mutări (când scrii un algoritm care să joace şah, una din cele mai costisitoare operaţii este ca, dându-se o poziţie, algoritmul să genereze toate mutările legale din acea poziţie). Versiunea veche a programului meu se uita pur şi simplu la fiecare pătrat de pe tablă, vedea ce piesă e acolo şi unde poate să o mute. Dar se poate mult mai repede. Şi aşa am citit eu despre bitboards şi zilele trecute am reuşit să le implementez. Din păcate, s-a terminat timpul exact când venea partea mai interesantă: comparaţia noii implementări cu cea veche, ca să văd cu ochii mei cu cât este mai rapidă.

Fidelitate fără sârmă

Cam aşa s-ar traduce „WiFi”. De când ne-am luat laptop, tot încerc, o dată la câteva luni, să-i fac wireless-ul (= reţea fără fir) să meargă sub Linux. Frumuseţea Linuxului e că, dacă ceva nu merge, merită să mai încerci o dată peste ceva timp, că s-a găsit careva să repare problema între timp. Şi azi am stat vreo 10 ore, cu pauze, dar l-am făcut să meargă. Acum pot să postez pe blog din baie, dacă am chef!

Problema cea mare a fost că există două soluţii pentru a face wireless-ul să meargă în Linux, şi eu mi-am bătut multă vreme capul cu soluţia mai complicată. Pentru cele mai multe modele de plăci de reţea, producătorii plăcii respective au scris drivere (programe) doar pentru Windows şi i-a durut în cot de Linux. Şi atunci există o reţetă fioroasă care să facă acea placă să funcţioneze în Linux folosind driverele de Windows.

Eu însă am avut noroc, pentru că am o placă Intel destul de comună şi Intel a scris şi driverele de Linux. Odată ce m-am prins de asta, am luat-o pe-ncercate, am citit zeci de forumuri şi i-am dat de cap.

Ştiu eu că vi se pare o poveste plicticoasă, 🙂 dar mie îmi pare foarte bine, pentru că aveam un sentiment de vinovăţie de câte ori băgam laptopul în Windows (adică mereu, că un laptop fără wireless nu e prea mare brânză). Încă o lovitură grea dată de mine lui Microsoft! Uite şi nişte poze, ca să vedeţi ce iconiţă drăguţă am eu:


Pentru cine am muncit / Toată viaţa mea

Mă deranjează o chestie teribil de tare de vreo săptămână, deşi poate nu ar trebui, în fond nu e o noutate că presa e idioată, dar tot mă deranjează ca om care are de trăit într-o societate.

A apărut recent un dicţionar urban online la http://123urban.ro/. Proiectul este lăudabil şi binevenit (spun asta de la început, ca să nu se creadă că cu ei am ceva). Este un dicţionar de jargon/argou care începe de acolo de unde se termină DEX-ul. Este indiscutabil o necesitate şi chiar e păcat că DEX online nu s-a ocupat deloc şi de segmentul ăsta al limbii, dar noi am avut destul bucluc cu dicţionarele propriu-zise. Pentru ei, jos pălăria.

Ce m-a deranjat este că mass-media parcă au înnebunit de tot pe tema proiectului, nu e zi în care să nu primească vreo recenzie, de parcă naţiunea română era pe cale să se destrame şi noroc cu dicţionarul de jargon, c-o mai ţine în loc. Ultimele articole au fost cele din Adevărul de azi şi din Cotidianul, tot de săptămâna asta.

Nu vreau să mă-nţelegeţi greşit, nu e vorba de invidie. Nu mă deranjează faptul că DEX online a fost, în mare parte, ignorat în toţi cei cinci ani ai săi (nici n-am fi visat noi un articol în ziar când aveam vreo 1000 de definiţii, pe vremea aia nici Academia nu ne răspundea la emailuri). Nu mor eu să-mi văd neapărat copilu’ dat la ziar (mai ales la aşa ziare). În definitiv, DEX online e un proiect liber, non-profit, şi n-avem ce face cu popularitatea, ci cu utilitatea — iar utilitate avem, o arată numărul de vizitatori. Eu zic mersi că suntem primii la o căutare pe Google după „dicţionar explicativ”.

Dar mă dezamăgeşte foarte tare că, prin comparaţie, un site care se ocupă de periferia limbajului este propulsat în topul ştirilor. Mi-am pierdut şi ultima urmă de respect pentru presa românească. Pentru că ea nu vede ceea ce-au văzut băieţii de la 123urban.ro când s-au apucat de muncă: un segment nedocumentat al limbii române. Ea vede vulgaritatea, şocul, scandalul şi se grăbeşte să-şi hrănească cititorii cu ele.

Şi e trist, pentru că românii sunt mari cititori de ziare şi uite ce primesc de citit.

Restructurări la DEX

Nu, nu este o restructurare în sensul că am dat afară jumătate din definiţii, ci în sensul că am făcut o schimbare mare în structura bazei de date, la care am muncit în ultimele două luni. Am vrut să îmbunătăţesc relaţia între cuvinte şi definiţii, în sensul că înainte aveam, de exemplu, 20 de definiţii pentru sol, dar nu erau grupate în nici un fel, deşi sol are 5 înţelesuri diferite în limba română. Acum se poate face asta, am introdus aşa-numitele „concepte” (şi prost numite, că nu folosesc terminologia corectă, dar mă rog).

Avantajul este că, o dată ce am împărţit cuvântul-cheie sol în solul ca pământ, solul ca emisar, solul ca notă muzicală ş.a.m.d., putem să specificăm corect flexiunile. Respectiv, solul ca vestitor are pluralul soli, solul ca pământ are pluralul soluri etc. Şi dacă un străin vine şi tastează soluri în DEX online, îi vom putea prezenta numai definiţiile pentru solul ca pământ, nu şi pe celelalte, să nu-l bulversăm.

Aşadar, munca mea de două luni a fost să rescriu toate căutările SQL şi celelalte. Schimbările astea îi afectează — deocamdată — numai pe moderatori, care chiar operează cu noile concepte. Dinspre partea utilizatorului de rând, nu se vede nici o schimbare. Deci, dacă aş avea un şef, cam acum m-ar întreba „şi ce ai produs tu în ultimele două luni?”. După care m-ar da afară.