Primii patru ani sunt grei / până treci în anul trei

Daria şi cu mine aniversăm azi patru ani de căsătorie. Mai exact de la cununia religioasă, aleasă ca punct de referinţă, că pe aia civilă am făcut-o pe 19. Partea proastă în asta e că trebuie două cadouri (şi mă dau cu capul de pereţi până-mi vine o idee, darămite două), dar partea bună e că dacă uit vreodată de ziua de 19, pot să o dreg şi să mă prefac că am un cadou cu totul special pentru 29. Nu că s-ar fi întâmplat vreodată, ahem.

Şi, ca s-o dezvăţ pe Daria să mai aştepte cadouri la diverse ocazii, diseară mergem la un concert de chitară clasică. Să vedem cum o fi. Din cele trei-patru CD-uri de chitară clasică pe care le-am ascultat la viaţa mea am ajuns la concluzia că depinde mult de interpret (Segovia de exemplu mi s-a părut neegalat). Sper să găsim locuri lângă uşă, pentru orice eventualitate.

Şi dacă tot veni vorba de muzică clasică, am rămas mască să aflu că Bellini este (şi) o băutură. Eu credeam că e numai un compozitor, altfel strică complet bancul (cu tipul care se duce la un restaurant de cinci stele şi-l întreabă pianistul, „Doriţi Rossini sau Bellini, domnule?”, la care el răspunde „Mai bine un Martini”).

Rămâi gazdă sănătoasă, c-ai primit DEX-ul în casă

Zilele trecute m-am ocupat să migrez serverul dexonline.ro în România. Aşa că dacă mă mai oftic pe el trebuie să vă rog pe unul dintre voi să vă duceţi să-i daţi şuturi, că eu nu mai ajung. A fost un proces foarte interesant (şi mai continuă, aşa că mai e loc destul pentru surprize).

Am bătut palma cu nişte băieţi din Cluj, Elvsoft. De-a lungul timpului am mai primit oferte de găzduire, iar când am început chiar să caut găzduire, ei au fost cei mai prompţi şi cei mai profesionişti. Desigur, rămâne să vedem cât de prompţi or să fie când o să fac eu vreo prostie şi o să moară serverul la două noaptea 🙂

În primul rând, am periat foarte mult codul ca să fie mai uşor să creez „mirror”-uri (un mirror este o copie fidelă a unui site). Serverul principal va fi cel din România, dar vreau să păstrez o copie şi aici (botezată voronet.dexonline.ro, deşi poate o să caut un nume mai inspirat de genul sufragerialuicatalin.dexonline.ro). Şi mai avem o copie găzduită de Siveco, la dictionare.edu.ro. Şi aceste mirror-uri trebuie să ştie să-şi ia singure cea mai nouă versiune a codului şi a bazei de date, şi deci am avut ceva de muncă la asta. Motivul pentru care vreau să am mai multe mirror-uri este că legătura merge mai repede dacă serverul e mai aproape, sau măcar de aceeaşi parte a oceanului.

Pe urmă, oamenii de la Elvsoft mi-au pus la dispoziţie un calculator cu altă distribuţie de Linux decât ce foloseam eu (CentOS în loc de Fedora). Unele din programe nu erau instalate, altele aveau versiuni diferite, etc. Deci am stat vreo zi să configurez chestii şi să mă asigur că noul server merge bine (cu un nume temporar şi cu o bază de date de test).

Pe la 7 dimineaţa ora României am început operaţia. Dificultatea cea mare este că poate dura între un sfert de oră şi două zile pentru ca toate calculatoarele de pe internet să afle noua adresă a serverului. În acest interval, vizitatorii din toată lumea care tastează „dexonline.ro” în browser pot ajunge la mine în sufragerie sau la Cluj. Deci trebuia ca ambele servere să meargă. Dar moderatorii au dreptul să modifice definiţiile, ori modificările făcute în două locuri diferite se puteau bate cap în cap. Aşa că am dezactivat moderarea în acest interval. Şi am pus un mesaj mare şi roşu în pagina principală, să ştie lumea ce se întâmplă.

Mutarea în sine a fost banală, pentru că aveam deja scripturile făcute (un „script” e cam orice program administrativ, care mută fişiere de colo-colo). După vreun sfert de oră, deja la mine se propagase informaţia în DNS-uri şi deci am putut să tastez „dexonline.ro” şi să văd că chiar merge. Acum totul arată bine, mă uit în logurile de pe ambele servere şi deja majoritatea vizitatorilor au migrat pe noul server (un „log” e un fişier unde sunt trecute toate accesele la un server). Şi noul server e mult mai rapid! Unele căutări complexe care la mine durau 3-4 secunde aici durează sub o secundă.

Probabil mâine când mă scol o să găsesc o droaie de emailuri care-mi spun că ceva nu merge şi o să descopăr că am uitat ceva (aşa e de fiecare dată). Dar în esenţă, ne-am mutat în România!

Gata, promit să mai scriu şi chestii netehnice. De exemplu, ăştia de la Scientific American au scos un număr întreg despre petrol, încălzirea globală, codoi şi criza de combustibil. Ori eu am citit astă-vară „State of Fear”, o carte de Michael Crichton în care el tratează problema foarte sceptic şi susţine, cu referinţe la sute de articole ştiinţifice, că nu avem dovezi clare că temperatura globală creşte şi că ecologia este o ştiinţă bântuită de influenţe politice. Nu vă mai spun ce oripilaţi au fost toţi ecologiştii şi ce i-au terfelit cartea. Şi vreau să încep să citesc din articolele la care face el referire, că doar şi-aşa mă plictisesc îngrozitor de când nu mai am serviciu, nu?

Na, că tot tehnic a ieşit.

Lilypond se întoarce

Mi-a luat câteva zile să învăţ să lucrez cu Lilypond, dar rezultatele sunt fenomenale! Partiturile care rezultă şi integrarea cu restul cărţuliei (că sunt şi bucăţi de text) sunt incomparabil mai bune decât orice altceva am încercat, inclusiv versiuni demo de la programe de sute de dolari. Uite ce am făcut până acum (laudă-te gură):

http://catalin.francu.com/Music/liturghia/

Ceea ce vreau eu este destul de complex, pentru că vreau să tehnoredactez partituri în contextul unei cărţi. Asta înseamnă că unele partituri trebuie sparte în mai multe pagini în funcţie de cât loc există pe acele pagini. Din cauza asta, aveam nevoie de un editor de partituri care să ştie să se integreze cu editorul de texte. Şi exact asta face Lilypond, se integrează cu LaTeX.

În spiritul hipioto-comunist al software-ului liber, am decis şi eu ca documentul rezultat să fie liber disponibil oricui vrea să-l folosească (asta vrea să spună notiţa de la pagina 2).

Lilypond

Şi ceva noutăţi de ordin tehnic, ca să nu credeţi că îmi petrec zilele numai la fotbal şi la dentist.

Zilele astea m-am urnit să caut un soft ca lumea (GPL) de tehnoredactat muzică (partituri). De ani de zile facem repetiţii cu corul bisericii şi săraca dirijoarea noastră se ocupă singură de tot: ea găseşte partituri, ea le xeroxează, le leagă în volume pentru fiecare din noi etc. După care îşi dă seama că una din ele trebuie cântată în altă cheie şi începe să facă însemnări prin toate volumele astea, şi e o mare bătaie de cap. Şi am tot vrut să culeg toate cântecele noastre (care înseamnă o liturghie întreagă şi alte cântece cântate la ocazii). O vreme am lucrat cu mup, dar are multe probleme peste care n-am putut să trec. Nu e free software, deşi codul-sursă e disponibil (ei pun un banner mare pe fiecare pagină dacă nu cumperi versiunea comercială, dar evident că dacă îţi dau codul-sursă, protecţia lor e banal de spart). Şi nu redă absolut deloc caractere româneşti, deci toate partiturile arată nasol.

Am încercat şi software de Windows, dar nici unul nu prea mi-a plăcut. Acum am găsit un soft care arată chiar beton, Lilypond, dar e foarte complex şi e mult de învăţat la el. Practic e un limbaj de programare de sine stătător. Dacă aş reuşi să fac toată liturghia de la un cap la altul ar fi o chestie unicat, că nu există aşa ceva pe internet. Mai ales că partiturile sunt pe patru voci, deci dacă ai un cor bun (cam cum avem noi, dar mai bun) sună foarte bine.

La dinţar

Zilele astea am trecut mai des pe la dentist şi m-am gândit să dau raportu’, că doar despre asta nu povestisem până acum.

În primul rând, mă mir de fiecare dată câte practici au ăştia aici pe care eu în România nu le aud nici măcar pomenite în treacăt (e drept că în România nu prea călcam pe la dentist, că mi-a luat ceva să înţeleg că alţi dinţi nu-mi mai cresc). De exemplu, ăştia aici recomandă detartraje la şase luni, şi cam orice asigurare ţi-ai lua îţi acoperă două detartraje pe an, deci lumea chiar se duce. Pe urmă, absolut orice dentist îţi spune să foloseşti aţă de dinţi, ba chiar după fiecare masă. Eu până n-am ajuns în America chiar n-am ştiut că există un asemenea obiect ca aţa de dinţi, credeam că dacă nu ajungi cu scobitoarea, aia e, aştepţi până se cariază.

Zilele astea m-am dus la dentist pentru „deep cleaning” sau „curăţare în adâncime” (ca reclamele la detergenţi). Asta înseamnă că te râcâie pe dinţi pe sub gingie, adică de acolo de unde dintele nu se mai vede. Ca să vadă dacă ai nevoie de aşa ceva, îţi înfig un fel de ac gradat pe la fiecare dinte ca să vadă până unde intră. Şi dacă intră mai adânc de 3-4 milimetri cică e de rău, că se formează pungi de bacterii şi aşa apare gingivita. Dar după o curăţare din asta în adâncime, pungile alea se închid şi bacteriile mor de necaz.

Şi mai am şi acum de tras cu unul din nervii pe care mi i-am scos în România (aici se numeşte „root canal”, nu mai ştiu la voi la rumanesht cum spuneaţi). Nu mi-e clar care-i diferenţa între cum operează aici şi acolo (pe lângă materiale). Cred că cei din România, după ce scot nervul, nu umplu canalele alea cu nimic şi deci există posibilitatea să se degradeze mai departe. Aici le umplu frumos, le şi bătătoresc cu lopăţica, dar se pare că la mine a fost cam târziu, deşi mi-am refăcut amândoi dinţii cu probleme, dar unul din ei s-ar putea să fie irecuperabil.

Şi deci există o probabilitate ca în următorii câţiva ani să-mi pierd primul meu dinte (în afară de o măsea de minte care nici până azi nu mi-a crescut). Dacă vreţi poze cu el amintire să-mi spuneţi, am nişte radiografii, o splendoare.

În rest nimic nou, mă oftic că ProTV Internaţional nu dă meciul de mâine al Stelei, şi nici pe Setanta nu-l dau. A, şi am slăbit sub 80 de kile (de vreo şase luni mă învârteam pe la 82-83). Aşa că sunt pe drumul cel bun (către 90-60-90).

Thirteen channels of shit

Astea-s cuvintele dintr-o melodie de Pink Floyd. Care-i legătura? Păi, ne-am instalat şi noi DirecTV, televiziune prin satelit. Mă săturasem de mult de Comcast (prin care am avut cablu până acum) pentru că au servicii de cacao şi pentru că cresc preţul cu câţiva dolari, din când în când, fără nici o explicaţie.

Aşa că ne-am instalat antenă şi am luat şi un pachet TV cu mai multe canale. Vorba lui Cristi, dacă vreau să mă uit un sfert de oră la TV, să ştiu că am sigur ceva la care să mă uit, nu doar canale cu reclame 3 minute din 10. Mai ales, ne-am pus Setanta, care este un fel de Diamantul Coroanei în materie de canale TV, costă el singur $13/lună, dar dau foarte mult fotbal european (inclusiv calificările Euro 2008 şi meciuri din Liga Campionilor). Azi de exemplu m-am uitat printre picături la Franţa-Italia şi Irlanda de Nord – Spania. Evident că am pierdut toate golurile…

„Ca calitate” deocamdată nu-s prea încântat. Avem unele canale HD, care se văd bine, dar multe din cele normale se văd topit. Cred că instalatorul care a venit nu s-a ostenit prea tare să potrivească antena. Dar nu-i nimic, îl mai chemăm…

Acum să vedem cine are dreptate, eu sau Daria! Daria spune că o să ne uităm mult mai mult la televizor, dar eu zic că o să ne uităm mai puţin, pentru că nu mai trebuie să suportăm reclamele. Deocamdată Daria câştigă la scor, dar de-abia îl avem de o zi şi trebuia să văd cum merge, nu?

Gmail

La vreo patru ani de când am aflat de Gmail (înainte chiar să apară pe piaţă, ha!), am renunţat şi eu în sfârşit la Pine şi am trecut la Gmail. Pine este un program foarte simplu de email, în mod text. L-am folosit din 1995 şi la Google eram chiar unicul care folosea Pine şi nu trecuse la Gmail, dar acum am nevoie de suport mai bun pentru diacritice, pentru că corespondez foarte mult în legătură cu DEX online. Şi Pine e bou în privinţa asta, în loc de ă î â ş ţ apar tot felul de maimuţoi. Plus că Gmail are funcţii de căutare mult mai bune.

Mai e şi problema că am tot avut probleme cu serverul de acasă în ăştia cinci ani de când îl am şi nu ştii când îl apucă să crape fix a doua zi după ce plec în concediu. Aşa ştiu că măcar poşta e în siguranţă.

Deocamdată sunt foarte sceptic în privinţa lui Gmail. Ca întotdeauna, eu trebuie să fiu mai cu moţ şi am nevoie de chestii cărora majoritatea utilizatorilor nu le duc lipsa. De exemplu, nu pot să şterg attachmenturile unui mesaj, dar să păstrez mesajul în sine, ceea ce eu fac tot timpul (dacă primesc de exemplu un mesaj împreună cu un mp3 sau un alt fişier). Şi dacă vreodată o să mă răzgândesc şi o să vreau să trec înapoi la Pine, nu e evident cum o să pot face asta, pentru că va trebui să-mi transfer toată poşta înapoi de la Gmail. Dar mă rog, am zis să încerc şi eu Gmail, să văd care-i marea minune.

Mi-a luat ceva să-mi transfer poşta de acasă pe Gmail (am făcut bounce la toate mesajele, şi am vreo 15.000 – 20.000 salvate). Şi uneori nu ajungeau toate, şi trebuia să o iau de la capăt cu unele foldere… Dar am făcut-o şi pe asta cu bine.

În rest aşa şi aşa. Am fost azi la dans şi am constatat că ne-am prostit de tot dacă am chiulit o săptămână, parcă nu ne mai ieşea nimic. Iar de România – Bulgaria, ce să mai zic, am început calificarea bine de tot!