Daria şi cu mine aniversăm azi patru ani de căsătorie. Mai exact de la cununia religioasă, aleasă ca punct de referinţă, că pe aia civilă am făcut-o pe 19. Partea proastă în asta e că trebuie două cadouri (şi mă dau cu capul de pereţi până-mi vine o idee, darămite două), dar partea bună e că dacă uit vreodată de ziua de 19, pot să o dreg şi să mă prefac că am un cadou cu totul special pentru 29. Nu că s-ar fi întâmplat vreodată, ahem.
Şi, ca s-o dezvăţ pe Daria să mai aştepte cadouri la diverse ocazii, diseară mergem la un concert de chitară clasică. Să vedem cum o fi. Din cele trei-patru CD-uri de chitară clasică pe care le-am ascultat la viaţa mea am ajuns la concluzia că depinde mult de interpret (Segovia de exemplu mi s-a părut neegalat). Sper să găsim locuri lângă uşă, pentru orice eventualitate.
Şi dacă tot veni vorba de muzică clasică, am rămas mască să aflu că Bellini este (şi) o băutură. Eu credeam că e numai un compozitor, altfel strică complet bancul (cu tipul care se duce la un restaurant de cinci stele şi-l întreabă pianistul, „Doriţi Rossini sau Bellini, domnule?”, la care el răspunde „Mai bine un Martini”).
Dragii mei, va pup cu drag de aniversara 🙂 Astept sa va pup si live, desi… cred ca mai am de asteptat! Multi inainte, si sa fiti mereu asa, frumosi, ingrozitor de frumosi si de calzi.. Pentru unii, mai tristi si mai singuri, sunteti dovada vie ca exista fericire. Multumesc.