iunie 2008

Tocmai am şters ultima instalare de Windows de pe calculatoarele noastre. Casa Frâncu a fost exorcizată. 🙂

Au trecut vreo 15 ani de când am văzut prima oară un sistem Linux (pentru că, din păcate, au trecut vreo 15 ani de când eram licean). Apoi, în 1996 Andrei mi-a instalat Linux pe un calculator proaspăt cumpărat, pe vremea când numai un guru putea să instaleze un sistem. Dar nu l-am folosit prea mult, pentru că eram mult prea legat de diverse programe de Windows (Borland Pascal / C / Delphi, Microsoft Office şi altele).

În 1999 am intrat la MIT şi de atunci am trecut pe Linux pentru tot ce însemna şcoală sau muncă. Linuxul ajunsese deja la stadiul de kit de instalare şi sistemul în general se instala uşor, deşi trebuia în continuare să sapi prin documentaţii ca să instalezi şi să foloseşti diverse programe. Am rămas legat de Windows pentru diverse lucruri pe care din Linux nu le puteam face mulţumitor: scriere de CD-uri, scanare, jocuri, citirea documentelor Word pe care mi le trimitea lumea.

Cu timpul, Linuxul s-a pus la punct cu mai toate neajunsurile, ajungând să întreacă cu mult Windowsul la numărul de lucruri pe care le poţi face. Vorbind numai din experienţele personale, pot să enumăr întreţinerea unui server de web / SSH / mail, editarea de partituri muzicale, editarea de documente cu formule matematice complexe sau crearea de fişiere .ogg din CD-urile mele. Nu vreau să spun că aceste lucruri nu se pot face şi sub Windows; dar ele nu pot fi făcute în condiţii de stabilitate, securitate, gratuitate şi cu garanţia că software-ul pe care îl instalezi nu te spionează şi nu instalează diverse forme de malware.

De vreo doi ani, singurul motiv pentru care mai încărcam Windowsul era ca să joc World of Warcraft. Acum, de vreo lună, am rezolvat-o şi asta: Există un emulator de Windows pentru Linux şi deci pot juca World of Warcraft de sub Linux. După care am decis că am un grad suficient de independenţă faţă de Windows şi l-am şters fără să mai stau pe gânduri.

Îmi dau seama că am degenerat dintr-o pledoarie pentru free software într-una împotriva Windowsului în particular. Să renunţi la Windows este una, să renunţi la orice software care nu este liber presupune mai mult efort. Dar este un început bun. 🙂

Un coleg de facultate a spus o vorbă mare odată, în timpul unui campionat mondial (care se suprapunea mereu cu sesiunea): „Când câştigă România, n-ai chef să înveţi; când pierde România, n-ai chef să înveţi”. Azi România a făcut egal şi eu tot n-am chef de nimic. 🙂 Turneele finale sunt o pierdere de vreme îngrozitoare, mai ales în California: Te scoli dimineaţa, de la 9 până la 14 sunt meciuri, şi practic ziua e cu 5 ore mai scurtă.

Printre picături, mai şi lucrez câte ceva totuşi. Temporar sunt webmaster la siteul bisericii, până se găseşte cineva cu un ochi mai artistic decât al meu. Mergem înainte şi cu siteul de restaurante din Bucureşti, dar ne-am apucat de şapte lucruri deodată şi momentan nu avem nimic de arătat. 🙂