Știe cineva cum scap de un câine comunitar care a devenit insuportabil? Sunt foarte dornic de niște sfaturi omenoase, dar și eficace, pentru că am încercat diverse soluții și nu au mers.
Pe stradă la noi, la gardul vecinilor de vizavi, s-a aciuat un câine. El latră în fiecare noapte mai mult sau mai puțin, dar s-au îndesit nopțile în care dorm patru-cinci ore din cauza lui. Cu timpul, i-a intrat în cap că este câinele vecinilor, deși aceștia îl gonesc ocazional cu mătura, și în consecință latră la o parte din oamenii și mașinile care trec (nu toți – încă nu înțeleg ce algoritm are) și la unii s-a și repezit. În plus, îl suspectez că face și el, deh, ca toate viețuitoarele. Pentru aceste trei motive, vreau să dispară.
Prima oară am sesizat ASPA în ianuarie, prin formularul de pe site. ASPA este firma abilitată oficial de Primărie cu gestionarea câinilor fără stăpân. N-am primit niciun răspuns. Am mai călătorit, am mai uitat de problemă. Acum o săptămână am sesizat din nou ASPA, prin telefon. Nu s-a întâmplat nimic. Astăzi i-am sunat din nou, pentru că problema devine acută, și am aflat că ASPA e în curs de înființare/desființare, că sesizările vor fi procesate începând peste vreo două săptămâni, etc. O să facă Primăria ceva când o să fiu eu fată mare.
Câinele este deja sterilizat; are un jeton galben capsat pe ureche. În plus, am citit temeinic legislația cea mai recentă pe care am putut-o găsi (legea 9/2008) și se pare că eutanasierea nu mai este o opțiune, ci doar sterilizarea și înapoierea câinelui în teritoriu. Ceea ce nu mă încălzește; un câine castrat nu latră mai încet, iar excrementele lui, pulverizate de vânt și ploaie, tot nu au un miros mai parfumat când le inhalezi.
L-am luat la fugă o vreme, știe de frica mea, dar revine mereu. Nu am făcut nimic ca să-i sugerăm că ar fi binevenit la noi în cartier. N-am idee nici ce mănâncă, sincer.
Am încercat să caut asociații pentru adopție, am citit vreo cinci siteuri, dar sunt nefolositoare. Ele trăiesc într-o lume cu zâne, dar problema mea este concretă. Mai toate au o secțiune de adopții, toate oferă animale spre adopție, dar niciuna nu pare să și preia animale spre adopție. Și le înțeleg perfect, probabil sunt suprasolicitate.
Câinele acesta va dispărea într-un mod sau altul, pentru că am ajuns să aleg între mine și el. Nu am nimic cu el, are și el un suflet etc., dar automatismele lui de câine sunt inacceptabile pe strada mea. Desigur, aș prefera să găsesc o soluție omenoasă. Sunt dispus și să cheltuiesc bani; dacă știți de vreo organizație care poate să-l ia și să-l plaseze altundeva, plătesc cu dragă inimă întreținerea câinelui pentru o perioadă oarecare. Sau dacă știți pe cineva care are nevoie de un câine la țară, etc., deși mi se pare barbar să ne mai rezolvăm problemele în stilul ăsta în 2010.
Vă rog mult, fără comentarii înduioșătoare à la Brigitte Bardot despre drepturile câinilor. Comentariile de genul ăsta vor fi șterse. Am o problemă concretă pe care vreau să o rezolv, iar fericirea acestui câine mă interesează, dar este un criteriu secundar. Trăiesc într-o capitală europeană, am dreptul la liniște, am dreptul la opt ore de somn și am de gând să le obțin într-un fel sau altul.
Mulțumesc pentru orice inspirație!