Una din ideile mele fixe este că GNU/Linux nu se va răspândi până când măcar una dintre distribuții nu va deveni cu adevărat simplu de instalat, întreținut și folosit de către omul de rând. Cel care vrea un calculator ca să stea pe email și să deschidă bancurile și pozele pe care i le trimit prietenii.
De aceea, mă bucur când se mai ivește ocazia să instalez un sistem nou, pentru că pot să reevaluez situația. Ieri și azi am instalat Ubuntu Karmic pe un calculator nou, un Dell Optiplex. Iată câteva impresii asortate și concluzia mea la sfârșit.
– Am făcut instalarea cu un CD minimal, iar pachetele le-am tras prin rețea. O primă problemă a fost că installerul nu știa să folosească monitorul lat (aspect 16:10). Lățimea era corectă, dar pierdeam căteva linii de text sus și jos. Au fost situații când chiar am avut nevoie să le pot vedea și a trebuit să tot ajustez poziția verticală a ecranului. 🙂
– Instalarea a mers (aproape) șnur. Un utilizator simplu ar putea să facă asta fără probleme cu un CD de instalare. Eu am avut un necaz pentru că am instalat pachetele prin rețea și, din nu știu ce motiv, mirror-ul din România avea niște inconsistențe. Am reluat instalarea cu mirror-ul din SUA și a mers perfect. În 30 de minute (la a doua încercare) instalasem un sistem standard cu Gnome, Firefox și OpenOffice, cu user creat, cu diverse setări, cu totul la cheie.
– Am dus calculatorul acasă la prietenul căruia i-am făcut instalarea. Acolo, surpriză: Ubuntu Karmic are un bug, nereparat de trei luni, care împiedică conectarea la rețea prin PPPoE (conexiune cu username și parolă). Soluția „out of the box” a lui Ubuntu este Network Manager, care nu merge. Soluția alternativă (pppoeconf) merge, dar eu nu știam de ea la momentul respectiv. Așadar, am observat pur și simplu că nu se poate conecta la rețea, l-am depanat vreo oră, apoi am plecat acasă.
– Acasă am aflat că bugul este cunoscut și comunitatea Ubuntu este șocată cum Karmic s-a putut lansa cu un asemenea bug grosolan. Am găsit soluții, dar multe din ele erau ciclice, în sensul că îți cereau să instalezi ceva de pe internet ca să-ți meargă legătura la internet. Soluția pe care am folosit-o a fost să rulez pppoeconf ca să mă leg la internet, apoi să instalez o versiune mai nouă de NetworkManager dintr-un repository diferit, pentru că Network Manager este o soluție elegantă și voiam să-l fac să meargă.
– La cererea utilizatorului, am mai făcut diverse modificări care au mers perfect. De exemplu, în maxim 10 clickuri am instalat pachetele de limbă română și acum tot sistemul este în limba română.
– Timpul de bootare este admirabil, cam 40 de secunde de când apeși butonul până când te loghează (automat) în cont și poți deschide un browser. Shutdown-ul este și mai incredibil, sub 10 secunde. Se pare că la partea asta Karmic chiar a depășit cu mult versiunile precedente.
– Sistemul are totuși diverse ciudățenii care îl fac uneori dificil de folosit de către o persoană atehnică. De exemplu, când bag un DVD, îmi apare o iconiță pe desktop. Buuun. Dar, dacă dau dublu-click pe ea, în loc să ruleze filmul, Ubuntu îmi deschide un browser de fișiere, care îmi arată „audio tracks”, „video tracks” și alte informații complet neintuitive.
Concluzia mea este că Ubuntu se aliniază cu alte distribuții care, de ani de zile, sunt mereu „pe cale să” producă un sistem pentru utilizatorii atehnici, dar propriu-zis nu au ajuns încă acolo. Știu că mereu este vorba de câte un bug izolat (cum a fost cel cu PPPoE de data asta), dar, una peste alta, am făcut până acum probabil vreo 10 instalări de Ubuntu și la fiecare din ele a fost nevoie să deschid un terminal, să mă fac root și să cârpesc fișiere de configurare.
Problema cu (*)Ubuntu este ca se cramponeaza de sistemul „release la 6 luni”. Practic, din punctul lor de vedere conteaza in principal release-urile „long-term-support”, care apar odata la doi ani, restul sunt mai degraba beta-testing pentru urmatorul LTS. Mie mi se pare aiurea, dar cam asa este – altfel nu s-ar justifica release-uri cu probleme majore, precum cea de aici, sau una inainte cu grafica pe placi Intel facuta varza, sau precedenta in care nu mergea bluetooth in varianta Kubuntu. Pentru cine se limiteaza la LTS-uri, experienta e mult mai stabila – dar desigur nu ai acces la ultimele versiuni de soft, ceea ce in lumea Linux poate fi problematic – de exemplu schimbarea de protocol Yahoo care a omorat o perioada Pidgin-ul, sau multe drivere care exista doar in ultima versiune de kernel…
Pe de alta parte, ca sa fim corecti, nici (*)indows nu ofera o experienta perfecta out-of-the-box, in sensul ca tot e nevoie de un om care se pricepe sa il seteze, altfel in primele cateva ore de browsing devine inutilizabil – in cazul veriunilor noi, la XP sunt deajuns minute. Dupa setarile initiale, care de multe ori implica modificari prin registry (echivalent cu editarea de fisiere text sub *nix) sistemul e stabil si poate functiona ani de zile, dar acelasi lucru e valabil pentru Ubuntu – si spun asta dupa „teste” cu oameni atehnici. Sigur, mai apar mici probleme din cand in cand, dar nici un sistem nu e imun la asa ceva…
Deci in concluzie eu unul cred ca Ubuntu e pregatit pentru desktop, si din unele privinte este chiar mai bun pentru „Aunt Tilly” decat windows – de exemplu exista mult mai multe joculete de tip Mahjongg sau Solitaire, nu ai probleme cu malware chiar daca introduci un stick virusat, iar daca ai grija ce priferice cumperi (dar Aunt Tilly o sa intrebe tot pe cel/cea care i-a facut calculatorul) totul functioneaza „plug-and-play”, nici nu trebuie sa instalezi drivere.
Experienta devine neplacuta pentru un „power-user”, care vrea de exemplu sa mai joace un Crysis sau sa ruleze apicatii profesionale, care are periferice exotice sau utilizeaza functii avansate in (ms)Office, sau *gasp* vrea sa vada un Bluray din cand in cand – un astfel de utilizator va fi oripilat de Linux, care mai are ani buni de parcurs pentru a putea face aceste lucruri la un nivel macar apropiat de windows. Dar pentru Aunt Tilly e perfect 😀
@mihnea: dupa prima saptamana de Ubuntu spun ca nu e pregatit de desktop. ce sa mai zic de „mase”…
dar ma incapatez sa-l folosesc (la „office”) si sa ma „dezvat” (nu-i usor) de diverse lucruri dezvoltate in ecosistemul Windows.
Salut Catalin,
Folosesc Ubuntu de aproape 3 ani de zile si acasa si pana la inceputul lui 2009 si la servici (single boot, doar ubuntu, fara windows). Pot sa spun dupa doi ani de zile ca intr-adevar nu e pregatit 100% pentru desktop pentru Aunt Tilly. Dar in doi ani de zile am vazut enorm de multe progrese in directia „out of the box”. Ca sa enumar numai cateva acum wireless-ul merge „out of the box” (acum doi ani de zile trebuia sa compilez driver-ul din surse dupa instalare), camera web merge perfect (acu doi ani de zile nici nu indrazneam sa sper la asa ceva), in fine pot sa setez la touchpad „disable typing while writting” (chestia asta m-a inebunit acu doi ani de zile – era cat pe aci sa raman la windows) etc.
Folosesc acelasi laptop acasa de doi ani de zile.
Pot sa afirm cu tarie ca e aproape acolo. Cred cu siguranta ca intr-un an de zile va fi acolo. Problema acum va fi sa obisnuiasca utilizatorul de windows cu el (ceea ce nu cred ca va fi usor).
Dar sa stii ca mie unuia imi convine situatia actuala. Nu vreau ca Linux sa aiba 50% cota de piata. Sunt convins ca atunci vor aparea si virusii. Chiar daca a trebuit sa astept peste un an de zile pana cand am putut folosi Google Chrome, nu ma deranjeaza atata vreme cat stiu sigur ca orice as face nu ma virusez.
Mulțumesc tuturor pentru completări. Aveți cu toții dreptate. 🙂 Între timp, am aflat că prietenul căruia i-am făcut instalarea este absolut încântat de sistem, și-a invitat toți vecinii să-l vadă și s-a lăudat ce repede bootează și cum a scăpat de grija virușilor. S-ar putea ca în curând să apeleze la mine pentru a instala încă câteva sisteme. 🙂
Bravo Catalin, that’s the spirit 🙂 Acum important e sa-si mentina entuziasmul si prin inevitabilele momente neplacute – care trebuie spus ca le are cu prisosinta si windows, doar ca acolo toata lumea le iarta pentru ca s-au obisnuit sa injure sistemul „deh, e windows”. Linux trebuie cumva sa acopere niste asteptari nerealiste de perfectiune, dar asta e pretul pentru a disloca un monopol…
@Cosmin: ar fi extraordinar ca Linux sa aiba macar 30% din piata, daramite 50%! Am trai intr-o lume mai libera si mai frumoasa, cu viitorul senin in loc de negru ca taciunele cum e acum… Dar lasand melodrama la o parte, faza cu cota de piata si virusii este un mit. Exista virusi pentru MacOS care are 10% din piata, si exista chiar si virusi pentru Linux in acest moment. Iar din punct de vedere al atacurilor remote, serverele *nix au peste 50% din piata, deci cu siguranta exista interese majore pentru a le ataca, dar istoricul de securitate e net superior oricarui windows.
Si ca sa fiu corect, nici windows nu mai are probleme cu virusii de la XP incoace – in afara de cateva lucruri elementare, precum evitarea IE si Outlook care sunt niste programe ingrozitoare dpdv al securitatii, si pana la dezactivarea mis-feature-urilor precum Autoplay/Autorun, poti sa stai linistit fara antivirusi. Problema este cu atacurile bazate pe prostia utilizatorilor, iar in aceasta privinta sistemul de operare chiar nu poate face nimic, oricat de securizat ar fi; daca utilizatorul vrea neaparat sa vada pozele cu „pisicute” trimise de prietenul lui si ignora atentionarile, se va umple de virusi la fel de usor in orice sistem; poti si acum sa trimiti un script bash in Linux care promite sa „optimizeze performanta sistemului”, iar daca cititorul e suficient de credul, va rula fericit rm -rf /… Tot ce poate sa faca sistemul e sa aiba default-uri rezonabile (deci exclus ceva gen autorun) si raspuns rapid in cazul detectarii lacunelor, ori aici lumea F/OSS sta mult mai bine decat cea proprietary.
In concluzie, eu unul astept cu nerabdare momentul in care Linux va avea 50% din piata, malware be damned 🙂
Catalin, timpul tau probabil este foarte foarte ieftin. Ceea ce n-as fi zis citind postul anterior :).