În postul trecut scriam despre un mesaj trimis Primăriei Sectorului 2 referitor la amplasarea de camere video. Am primit un răspuns remarcabil de rapid (3 zile lucrătoare) și apreciez asta. Din păcate, răspunsul evită sau tratează neclar lucrul care mă deranjează pe mine:
Răspundem sesizării dumneavoastră trimisă la adresa infopublice@ps2.ro sub nr. 11715/30.01.2012, înregistrată la Poliţia Locală sector 2 sub nr.1579/30.01.2012.
Vă comunicăm că amplasarea echipamentelor de supraveghere video pe raza sectorului 2 vizează supravegherea spaţiilor publice, s-a facut în folosul cetăţenilor şi are în vedere reducerea infracţionalităţii şi asigurarea ordinii şi liniştii publice în zonele monitorizate.
Precizăm că implementarea proiectelor presupune o tehnologie Window Blanking, care, prin setari corespunzătoare, maschează anumite zone. Imaginile captate vor exclude asfel orice zonă privată. Mai mult decât atât, operatorii din cadrul Serviciului de Monitorizare şi Supraveghere Video cunosc şi aplică prevederile Legii nr. 677 din 21 noiembrie 2001 (*actualizată*) pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Datele solicitate sunt stocate doar la cererea poliţiei sau a instanţei de judecată.
Menţionăm că prelucrarea notificată având ca scop “monitorizarea /securitatea persoanelor, spaţiilor şi/sau bunurilor publice/private” a fost înscrisă în registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal din cadrul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. 19038, specificat şi în antet.
Tot nu înțeleg dacă (a) datele nu sunt stocate decât începând cu momentul în care poliția sau un judecător cer acest lucru sau (b) datele sunt stocate în permanență, dar numai poliția sau un mandatar al unui judecător pot obține accesul la ele. De asemenea, nu se spune pentru cât timp sunt păstrate înregistrările. Mă dezamăgește că eu m-am străduit să trimit un mesaj succint, cu întrebări clare și puține, și primesc în schimb un șablon cu cuvinte mari, din care este treaba mea să deslușesc ce pot desluși.
Sunt totuși mulțumit de faptul că supravegherea se petrece într-un cadru legal bine delimitat. Sunt aproape liniștit că sistemul este greu de abuzat.
Să explic și de ce mă interesează pe mine subiectul. Nu mi se pare mulțumitoare implicația generală „dacă nu faci nimic rău, nu ai de ce să fii deranjat”. Acesta este un prim pas spre o societate Big Brother. O reformulare mai exactă ar fi „dacă faci ce-ți spunem noi, nu ai de ce să te temi”. Orice mișcare în direcția diminuării libertății cetățeanului trebuie bine cântărită și beneficiile trebuie să fie mai mari decât daunele. Aceasta este esența unui cod de legi.
Nu sunt mulțumit de argumentul conținut în răspuns, că supravegherea are rostul de a reduce infracționalitatea. O cameră nu reduce direct infracționalitatea, căci nu o cameră îl va împiedica pe X să îl omoare pe Y. Efectul direct al supravegherii este creșterea procentului de prindere a infractorului după ce crima s-a întâmplat deja. Pe termen lung, dacă procentul de prindere tinde spre 100%, oamenii se vor gândi de două ori înainte de a săvârși o infracțiune. Dar acesta este un lanț cauzal mai lung.
Privind din acest punct, ne putem suprima instinctul primar care ne determină să renunțăm la orice libertate în numele supraviețuirii. Problema supravegherii devine una economică și etică. Costul instalării și operării sistemului de supraveghere este mare. Este el justificat? Wikipedia spune că e
discutabil. Este etic? Nici pe departe. Abundă exemplele de țări pretinse civilizate în care guvernele se întorc împotriva populației. Nu vreau ca guvernul meu să dispună de înregistrări ale unui eventual protest de masă (și spun asta fără să fiu adeptul tărăboiului din Piața Universității).
Dacă banii pentru acest sistem ar cădea din cer, să spunem că aș putea fi de acord cu el, căci nu vreau nici să cad în paranoia. Dar banii aceștia vin de altundeva și ar putea fi folosiți în alte scopuri. De exemplu, ar putea fi folosiți pentru educație. Lanțul dintre educație și reducerea criminalității este mai bine
studiat și dovedit, plus că educația este un lucru pozitiv care crește calitatea unei societăți în general.
Enumăr și câteva planuri cu bătaie scurtă pentru creșterea imediată a siguranței cetățenilor din Sectorul 2. Ele ar preveni lucruri mai puțin rele decât un omor, dar care se întâmplă în număr mai mare.
- ridicarea tuturor câinilor vagabonzi, pentru prevenirea mușcăturilor;
- repararea canalizărilor vechi, care refulează mizerii pestilențiale la fiecare ploaie torențială;
- deszăpezirea trotuarelor, pentru evitarea mâinilor rupte (90% din trotuare sunt impracticabile dacă ai trecut de 60 de ani);
- arestarea tuturor contrabandiștilor de prin piețe. Nu este nevoie de camere pentru asta; un agent sub acoperire ar putea face ravagii;
- crearea de patrule pedestre de poliție. Un polițist care face rondul chiar oprește o infracțiune. O cameră doar înregistrează un tip cu cagulă. Eu văd polițiști pe stradă doar când dirijează mașini.