Cu aceasta mă ține pe mine, cu aceasta mă leagă, cu aceasta mă vinde și mă cumpără, cu aceasta îmi poruncește să mă supun. […] Vai mie, mort sunt eu, cel vinovat! Și orb, cel ce văd! Ca un câine m-am făcut eu, omul. Și eu, cel ce gândesc, m-am pogorât în rând cu necuvântătoarele.
Sfântul Efrem Sirul, Plânsurile
Am citit un articol despre Microsoft și despre Windows. Articolul descrie situația curentă a înrobirii statului român de către Microsoft, prin licențele de Windows XP. Articolul este despre mine însumi, respectiv despre bucățica din statul român pe care eu o dețin și o plătesc. Și voi dețineți bucățele din statul român, deci străduiți-vă să vă intereseze. Citiți articolul ca și când aceste lucruri li s-ar întâmpla nu unei entități abstracte (statul român), ci vouă înșivă sau copilului vostru de liceu (de altfel, înrobirea chiar se întâmplă și în licee).
Aceasta este opinia mea despre cum ne putem elibera de sub robia Microsoft. Se aplică și la iPhone, la Kindle și chiar la alte lucruri din afara sferei calculatoarelor, lucruri pe care oamenii le cumpără ca să le stăpânească, dar sfârșesc prin a fi stăpâniți de ele.
Datele problemei sunt simple: noi am cheltuit în 106.000.000 de lei în 2013 pentru diverse licențe de Microsoft. De asemenea, am promis deja încă 100.000.000 de lei în 2014 și 2015. Acum se pune problema că o variantă de Windows, numită XP, nu va mai primi niciun fel de service sau de actualizări după aprilie 2014. Deci noi ne dăm cu fundul de pământ pentru că nu știm ce să facem pentru toți funcționarii care au nevoie de calculatoare.
Soluția evidentă pentru un om care a apucat să iasă din peșteră se rezumă la trei cuvinte: treceți pe GNU/Linux.
Nu peste noapte, evident. Unele părți ale acestei migrări pot dura 2-3 ani. Dar cu 10% din efort putem migra 90% din funcționari pe GNU/Linux în câteva săptămâni.
Ca să argumentez de ce văd lucrurile așa, voi proceda la a demonta diverse argumente pro-Windows întâlnite în comentariile la acel articol. Mă sperie comentariile mai tare decât datele din articol, fiindcă îmi arată că concetățenii mei sunt mai încuiați decât statul român. Este ca și cum copilul meu licean ar fi sclav într-un atelier de haine H&M, iar mătușile și bunicii, în loc să constate grozăvia situației, se întrec în sfaturi ca să-l facă mai productiv.
„Dar ar trebui să învățăm toți funcționarii să folosească Linux”
Nimic mai greșit. S-au dus vremurile când, ca să poți rula Linux, trebuia să fii guru în ale calculatoarelor, să-ți compilezi singur kernelul și X-ul. În ziua de azi, Linuxul merge perfect. Poate că instalarea mai are mici probleme (eu mai dau rateuri la o instalare din zece). Dar toate birourile statului au un administrator de sistem care știe ce face, deci instalarea este deja asigurată.
După instalare, sistemul are browser, client de e-mail, procesor de texte, cititor de PDF-uri etc. Nu se mai numesc Internet Explorer, Outlook, Word și Acrobat, ci (de exemplu) Chromium, Thunderbird, LibreOffice Writer și Evince. Nu vor arăta 100% la fel cu cele din Windows XP. Dar nici aplicațiile de Windows 7 n-ar arăta la fel ca cele de Windows XP. Oricum ar fi nevoie de o scurtă instrucție.
Dar oare funcționarii nu sunt și ei oameni? Nu au rațiune și capacitate de abstracție? Se apucă cumva să se închine la o „iconiță”, doar fiindcă la XP înțelegeau abstracția, dar la GNU/Linux, brusc, nu o mai înțeleg?
Este curios că acum, când un lanț tocmai se rupe, oamenii aleg să cerșească un lanț mai bun, de la același stăpân, deși libertatea este la fel de aproape.
„Dar funcționarii sunt niște <obscenitate aici> de 50 de ani care nu se mai pot adapta”
Nu cred că este chiar așa. Acum 3 ani i-am instalat Linux unui bun prieten de familie, trecut de 60 de ani. Nevoile lui nu sunt complexe: stă pe Internet, schimbă e-mailuri, se uită la filmulețe comice. S-a descurcat perfect din prima zi. După 3 ani fără niciun fel de intervenție, i-am reinstalat sistemul. Yahoo Mail (altă porcărie) refuza să mai ruleze pe browserul său și reinstalarea era mai simplă decât aducerea la zi. Totul a durat o oră. Acum totul merge perfect din nou.
Știu, cu o floare nu se face primăvară. Dar funcționarii care nu pot supraviețui mutării unei iconițe cu 5 cm mai încolo trebuie înlocuiți cu alții care pot. Altfel, mergem pe principiul „eu am deja serviciul ăsta, deci voi trebuie să faceți cumva să nu mă deranjați, în timp ce eu nu fac niciun efort să mă țin la curent cu noutățile”. Avem șomaj de 7,5%, avem oameni dispuși să facă aceste eforturi.
Acceptarea unei închisori doar pentru că „altceva nu știu” este revoltătoare și dezumanizantă.
„Dar sunt atâtea aplicații pentru nevoi specifice care ar trebui portate pe GNU/Linux”
Aceeași problemă este și la portarea pe Windows 7/8; nici pe acestea n-ar mai merge, fără modificări, programe de pe XP. Dar portarea este mult mai ieftină și durează mult mai puțin decât rescrierea de la zero. Da, nu se poate face peste noapte, dar sunt convins că în 3-6 luni, toate aplicațiile speciale folosite de bugetari ar putea fi convertite la Linux – să spunem cele de cadastru sau de evidența populației sau ce mai au ei pe-acolo.
Până atunci, există Wine, un emulator de Windows sub Linux. Îl folosesc ocazional ca să joc World of Warcraft, un joc foarte complex. Dacă acela merge emulat perfect, sunt convins că și un fleac de aplicație cu două ferestre și trei mesaje poate fi emulată.
„Dar asta costă! Iar sute de milioane, iar contracte păguboase…”
Nu-i adevărat. Nu am date exacte, dar am intuiția că o bună parte din calculatoare au doar browser și e-mail, iar pe acestea le putem înlocui chiar și mâine. Cu 10% din efort putem face 90% din conversie. Celelalte calculatoare, care au aplicații specifice, mai pot aștepta. Dacă putem cheltui doar 10.000.000 de lei în loc de 106.000.000, ar fi o mare realizare.
„Dar XP-ul e foarte bun, ce dacă nu va mai exista suport oficial?”
Problemele virușilor și breșelor de securitate sunt reale. Ele trebuie tratate separat, dar GNU/Linux le rezolvă elegant pe amândouă.
Virușii sunt o industrie creată de Windows – nu (știu dacă) intenționat, ci pur și simplu prin designul execrabil al sistemului. Hai să lămurim asta. Un virus, în esență, este o bucată de program care nu are viață independentă, ci există atașat de alte programe, la fel cum un virus biologic nu are viață proprie, ci interceptează mecanismele celulelor pentru a se reproduce. Esența unui virus este capacitatea lui de a-și copia propriul cod în alt fișier executabil. Când acel fișier este executat, codul virusului rulează și infectează și alte fișiere.
Marea prostie a Windows-ului este că le permite utilizatorilor obișnuiți să modifice fișiere executabile, fără niciun avertisment, fără nicio parolă. Fișierele executabile binare sunt menite să fie executate ca atare, nu modificate, și în niciun caz de către un utilizator obișnuit. Sub GNU/Linux, fișierele executabile stau în directoare separate unde utilizatorii obișnuiți nu au drept de scriere. Punct.
Cât despre vulnerabilități, acestea există și în Windows, și în GNU/Linux, și în aplicațiile dezvoltate pentru aceste sisteme. Diferența este că piața de suport pentru repararea acestor vulnerabilități este un monopol în cazul software-ului neliber ca Windows, dar o piață liberă în cazul software-ului liber ca GNU/Linux. Un bug găsit într-un software liber poate fi reparat în câteva ore, de către dezvoltator sau de către orice persoană competentă în ale programării. Un bug găsit într-un software neliber poate fi reparat numai de către dezvoltator, care poate pune această reparație sus sau jos pe lista priorităților.
În cazul Windows XP, Microsoft a declarat deschis că nu va mai repara nimic la el. Și nu este de învinuit pentru asta. Programele au un ciclu natural de viață și compania decide cum își alocă resursele. Dar, cu atât mai mult, este important să migrăm la un software asupra căruia avem puterea de decizie: cât îl îngrijim și când îl pensionăm.
Închei cu argumentele constructive în favoarea migrării.
Costuri mai mici
Costurile sub GNU/Linux nu vor fi zero. Va fi nevoie în continuare de ingineri de sistem și de programe dezvoltate pentru nevoi specifice (cadastre, sănătate). Dar măcar economisim cheltuieli periodice de 106.000.000 de lei pe an.
Scăpăm de ciuma fișierelor .doc
Când am descărcat cereri tip sau alte documente de pe site-urile statului, am dat adesea peste fișiere .doc. Formatul .doc este un format neliber, în sensul că doar Microsoft cunoaște exact structura fișierelor .doc. Din această cauză, singura modalitate de a deschide acele fișiere și a le vedea corect, în formatul pe care autorul lor l-a dorit, este să-mi instalez Windows și Word. Este și aceasta o formă de vasalitate, cu atât mai gravă cu cât statul ne-o impune tuturor, ajutând la perpetuarea ei. O soluție acceptabilă ar fi ca, la final, autorul acelui fișier să-l exporte în formatul .pdf, care este un format cu specificații publice. Atunci eu pot vedea fișierul cu cititorul meu favorit de PDF-uri.
Un efect secundar, dar util, al migrării la GNU/Linux este că statul român n-ar mai putea, tehnic, să emită documente în format .doc.
Windows în licee: suntem născuți în robie
Fiind implicat în predarea informaticii la nivel de liceu, am văzut cu ochii mei efectele utilizării Microsoft pe linie în licee. Văd elevi care habar n-au că PC nu este sinonim cu Windows, văd profesori care nu știu și n-ar putea să predea altceva decât Windows și Word, văd antivirusuri care nu te lasă să compilezi un program în C pe care tu însuți l-ai scris, văd calculatoare care au nevoie de 30 de minute să rebooteze, fix în timpul unui concurs, pentru că au de instalat update-uri și nu au încredere în utilizator ca să mai aștepte.
Esența robiei software este că programul nu îl servește pe utilizator, ci pe dezvoltator. Nu putem să ignorăm aceste aspecte morale. Dacă un program este „rapid” și „robust”, dar îți dictează când și la ce oră se actualizează, atunci tu ca utilizator ești neputincios în fața lui, iar „calitățile” programului ajută doar să te controleze mai bine.
Este vital să educăm elevii pornind de la principii, nu de la exemple izolate. Este vital să le explicăm că Windows este un sistem de operare, iar alte exemple sunt GNU/Linux, iOS, Android sau BSD. Toate au trăsături comune (un kernel, gestiunea memoriei, accesul la disc) și particularități (de multitasking, de securitate etc.). Este vital să înțeleagă în special implicațiile diferitelor licențe. Licența GNU/Linux încurajează comunicarea și schimbul de programe pentru propagarea îmbunătățirilor. Licența Windows o deservește pe Microsoft în dauna utilizatorului.
Este crunt să le inoculăm elevilor că Windows stă pe un piedestal în jurul căruia se învârte întreaga informatică. Îi vom face asemenea inchizitorilor care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno pentru că a susținut că Soarele este doar o stea între celelalte stele și că multe din acele stele au planete proprii.