septembrie 2016

Avem un stil specific nouă de a face un mare tămbălău din chestiuni care ar trebui să fie non-probleme. Traficul din București este una dintre aceste chestiuni. De ce e traficul infernal? Pentru că avem primari slabi. De 12 ani Bucureștiul are primari slabi, cărora le este frică să ia măsuri care ne-ar câștiga timp și de sănătate, dar care i-ar revolta pe toți răsfățații care vor să se cunune cu mașina personală.

În indicele de trafic calculat de TomTom pentru 2015, Bucureștiul este pe locul 6. În lume. Din toate orașele din top 10, doar Recife este mai mic decât Bucureștiul (1,5 milioane de locuitori). Majoritatea sunt de la 6 milioane în sus. În medie, bucureșteanul pierde 196 de ore în trafic în fiecare an, comparat cu un trafic perfect fluid. Adică 1,79 ani din viață (la o speranță de viață de 80 de ani, 196 / 24 x 80 / 365 = 1,79).

Câteva zeci de kilometri de bandă de autobuz ar rezolva problema. Desigur, cu condiția ca restricția de a circula pe ele să fie și impusă. Cât timp situația este critică, aș fi de acord chiar și cu supravegherea lor video, care în acest caz ar fi răul mai mic.

Cum facem rost de aceste benzi de autobuz? De exemplu, oriunde sunt 3 benzi, pe cea din dreapta o facem bandă de autobuz. Apoi deviem cât mai mult din traficul RATB pe aceste trasee.

Aceasta va congestiona și mai mult traficul privat, cel puțin o vreme. După care lumea va vedea că transportul în comun zboară pe lângă ei și va începe să-l folosească. Vor rămâne în continuare blocați în trafic cei care insistă să călătorească cu mașina personală. Dar în acest moment va fi alegerea lor.

Aceasta este o măsură care se poate implementa cu costuri aproape nule. Avantajul ei este că se reduce la timp câștigat, nu la bani cheltuiți. Bucureștenii demonstrează zi de zi că ar cheltui oricât doar ca să nu fie separați de mașina lor mult-iubită. În rest, mai merită încercate:

• curățenie săptămânală pe toate străzile cu interzicerea parcării (într-o fereastră de 1-2 ore, aceeași săptămânal pentru o stradă dată);
• colectarea unei taxe locale anuale;
• acordarea de subvenții pentru construcția de parcări private, cumulată cu aplicarea (dar aplicarea) de amenzi pentru parcarea alandala;
• aplicarea obligației ca toate noile clădiri să aibă locuri de parcare suficiente pentru numărul de mașini estimat;
• încurajarea bicicletelor (dar mai întâi trebuie redus traficul auto, căci altfel bicicleta este sinucidere curată);
• scoaterea din capul cetățenilor că bordura din fața casei lor le-ar aparține de drept (dacă avem pretenția ca omul să-și caute un loc legal de parcare, nu e OK să-i fie frică să parcheze în fața unei curți necunoscute).

De ce nu putem ajunge acolo? Pentru că, de atâția ani, avem primari slabi. Mă feresc să spun „corupți” sau „incompetenți”. Acestea sunt alte discuții. Dar primarii din 2004 încoace, Firea, Oprescu și Videanu, au fost prea slabi ca să ia atitudine (nu îl evit intenționat pe Băsescu, dar în 2004 traficul nu devenise o problemă atât de stringentă). Cine candidează cu aceste măsuri în platformă știe că nu va fi ales. Este mai simplu să eviți discuția și să legiferezi doar lucruri de importanță secundară.

M-am ferit să zic ceva de rău despre primarul actual, Gabriela Firea, în aceste luni de când a fost aleasă. Dar pare tot mai clar că Bucureștiul se pregătește pentru încă patru ani de nimic.

Nicușor Dan ar fi rezolvat-o. Nu l-ați vrut, asta e.