Un vis muzical

Azi-noapte, nemaiavând ce să visez, am visat că eram succesorul lui Bach într-un castel mare, ceva gen moşie. Şi aveam servitori care stăteau de fundul meu, mă simţeam şi prost! Şi cea mai mare dilemă a mea era că nu mai ştiam în ce oraş eram şi mă chinuiam să-mi aduc aminte de la orele de muzică, fiindcă mi-era ruşine să întreb (culmea e că mi-am amintit, chiar în vis: Leipzig!).

După care am ajuns într-o sală mare centrală şi i-am rugat pe servitori să-mi mute şi mie orga în sala aia, să văd cum sună, că era o sală foarte înaltă, gen catedrală. La care servitorii s-au apucat să spargă balustradele de la etaj şi să coboare bucăţi de orgă pe frânghie. Atunci mi-a dat şi mie prin cap că orga e ceva mare cu tuburi, care nu se poate muta, şi am început să urlu la sclavi: „nu e nevoie, lăsaţi, mutaţi numai clavecinul, că eu oricum cânt cu un deget!”

Somnul raţiunii naşte monştri.

3 thoughts on “Un vis muzical

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.