De asta.
Am auzit de Oblivion, independent, de la doi prieteni şi am zis că merită să-l încerc şi eu. Şi merită! Pentru un joc care nu merge jucat decât într-un singur jucător, e al naibii de captivant.
Sigur, că se mai întâmplă şi alte chestii, a fost Paştele cu mulţimea lui de slujbe, şi a fost foarte frumos, am mai lucrat şi la dicţionar câte puţin, m-am mai uitat şi la Champions League, că fiecare meci ar putea fi o finală.
Şi acum trebuie să dispar puţin, am o treabă 🙂