Un club cu nume scurt

Să mai zic şi de bine, să nu creadă lumea că ne pute pe oriunde mergem 🙂 Acum câteva zile am fost la un club cum mi-aş dori să fie mai multe. Într-un subsol cu multe camere, un om s-a apucat mai demult să-şi invite prietenii la o supă săptămânală. Cu timpul, prietenii au adus alţi prieteni, la oferta de supă (rămasă doar pentru cei apropiaţi) s-a adăugat şi oferta tradiţională de alcool, şi aşa, dus de un prieten al unui prieten al unui prieten al patronului-gazdă, am ajuns şi eu pe acolo într-o seară. Atmosfera e cu nenumărate clase deasupra cluburilor cu pretenţii, muzica e bună, dar nu dată prea tare şi, ca să demonstreze că se poate, aerisirea e admirabilă (deşi se fumează mult). Unele camere au mese, altele sunt lăsate goale pentru dans. Clienţii sunt în mare parte studenţi şi artişti fără ifose (la club, în pantaloni scurţi? erezie!).

Cu toate astea, servirea este ireproşabilă, mai ales din punctul de vedere al unui nepriceput ca mine. De exemplu, am comandat două whisky-uri diferite (Laphroaig, mmmm) şi într-unul din ele am primit cuburi de gheaţă, pe când celălalt a venit separat cu un pahar de apă rece. Nu că m-aş pricepe eu, dar omul părea că ştie ce face. Berea rece este într-adevăr rece, iar mojito-urile sunt pisate cu nădejde, nu doar de formă, nu cumva să se strivească vreo frunză. Şi ce e mai mişto decât să te servească chiar patronul? Te simţi bine, exact ca într-o vizită. Colac peste pupăză, m-am întâlnit şi cu o verişoară, dovadă suplimentară că localul e frecventat de genul de oameni cu care chiar vreau să mă-ntâlnesc.

Dacă vă interesează, întrebaţi-vă prietenii – sigur unul din ei a fost vreodată acolo 🙂