Santa Fe

Suntem din nou în Durotar, pardon în Santa Fe. Dat fiind că suntem în deşert, dar şi la altitudine (2000m), clima e foarte plăcută, cu excepţia câtorva ore din zi, când urcă peste 30°C. Dar de obicei bate vântul, e răcoare şi stă să plouă mereu, deşi de fapt nu plouă niciodată. Ni s-a spus de vreo cinci ori în prima zi să bem cât mai multe lichide (asta e boala favorită a americanilor, deshidratarea).

Daria merge iar la un atelier de procese fotografice alternative, continuarea celui de vara trecută. Eu, fiind liber în timpul zilei, îmi fac de cap lucrând la DEX online (dar nu prea mult, că munca e dăunătoare). Seara batem străzile, singuri sau cu clasa Dariei, care-s nişte nebuni cu toţii. Santa Fe e un oraş foarte frumos şi foarte cochet (uite pozele de anul trecut), dar este un oraş care trăieşte exclusiv din turism şi majoritatea turiştilor sunt la vârsta a treia. Din cauza asta, timpul curge mai încet, nimeni nu se grăbeşte nicăieri şi uneori devine frustrant (când vrei să conduci cu peste 20 de mile pe oră, de exemplu).

În rest, azi e 4 iulie, Ziua Independenţei. Ca de obicei de la septembrie 2001 încoace, urarea tradiţională este „Have a safe and happy 4th of July”. E un pic deprimant că în America siguranţa a ajuns înaintea fericirii. Pot înţelege ce a determinat o naţiune întreagă să nu-şi mai dorească altceva decât siguranţă (cu alte cuvinte, să fie ferită de atacuri teroriste), dar e o spirală care nu duce nicăieri bun. Dar, dincolo de asta, aşteptăm cu mare interes artificiile de diseară, din piaţa centrală din Santa Fe, care se anunţă foarte spectaculoase. Şi altceva bestial: în New Mexico, aproape toate tipurile de artificii sunt legale, spre deosebire de California, unde practic n-ai voie decât să faci „poc-poc” din gură. Din cauza asta, de câteva zile vedem numai reclame la artificii şi rachete la televizor.