Unii au câini, alţii au pisici, noi avem calculatoare. Şi se pare că mi-e dat să am în permanenţă câte ceva de instalat, deşi asta ar trebui să ocupe 0,01% din modul de folosire a unui calculator. Dar recunosc că-mi şi place!
Ne-am decis să renunţăm la unul din calculatoarele desktop, pentru că abia îl mai deschideam (de când cu laptopul). Dat fiind că aveam un desktop mai solid şi unul mai slab, evident că am hotărât să renunţăm la cel mai slab. Da, dar serverul (care stă pornit 24h/zi şi găzduieşte diverse chestii) era instalat pe cel mai slab. Aşa că am decis, cu elan pionieresc, să reinstalez Linux pe ambele calculatoare de la zero, să mut toate chestiile de server pe desktopul mai tare, iar pe cel mai slab să-l donăm în speranţa de a mai câştiga un adept pentru Linux. Pardon, GNU/Linux. 🙂
Am optat pentru instalarea de la zero, deşi e ceva mai mult de muncă (trebuie reconfigurate o droaie de aplicaţii) pentru că serverul nu mai fusese reinstalat de câţiva ani buni. Fedora (varianta de Linux pe care o folosesc) permite teoretic să aduci mereu la zi pachete fără să razi tot şi să reinstalezi, şi am făcut asta de vreo 5 ani. M-am conversat chiar cu un tip care lucrează la RedHat şi care nici nu ştia că se poate asta. Dar cu timpul apar diverse erori şi sistemul începea să se plângă de diverse incompatibilităţi. Aşa că mi-am călcat pe inimă şi am stins serverul (care mersese încontinuu din martie, de când ne-am mutat).
Cu ocazia asta am tras nişte concluzii interesante:
- Pentru un utilizator care nu vrea decât poştă, editare de texte şi internet, Linuxul a ajuns la fel de uşor de instalat ca şi Windows. Eu mi-am complicat un pic viaţa pentru că am ales Fedora, o distribuţie paranoică în privinţa licenţei (motiv pentru care implicit nu poţi să asculţi mp3-uri, de exemplu) şi pentru că am ales să-l instalez prin reţea (adică îi spun o adresă de unde să-şi descarce toate pachetele necesare). Dar dacă aş fi cumpărat un DVD de instalare, nu aveam decât să bag DVD-ul şi să dau Enter-Enter-Enter până termina de instalat.
- S-a dus de mult vremea când trebuia să fii expert. Azi nici măcar nu mai ai nevoie să ştii ce-s alea partiţii, formatări, /etc, nimic. Băieţii ţin pasul cu explozia de tehnologii şi echipamente într-un ritm fantastic. De exemplu, în vechea versiune de Fedora nu-mi mergea sunetul în Flash, deci nu puteam vedea filmuleţe pe YouTube. Acum totul a mers bine-mersi.
- Mi-am dat seama că, în România, un om care nu se pricepe la calculatoare, dar a auzit şi el că Linuxul este gratuit, nu prea are de unde să şi-l procure. Nu-mi amintesc să-l fi văzut în vreun magazin, iar site-urile cel.ro, flamingo.ro şi dc-shop.ro nu înapoiază decât chestii nerelevante la căutări după „Fedora” şi „Linux”. Cine se pricepe, probabil poate să-şi descarce o imagine de DVD şi să îşi ardă propriul DVD de instalare.
- Mi-am dat seama că e greu să îmbrăţişezi software-ul liber în totalitatea principiilor lui. Practic, asta înseamnă să nu rulezi decât software acoperit de licenţa GPL, care presupune să renunţi să asculţi mp3-uri, să te uiţi la filme (din lipsa driverelor), să rulezi orice fel de Flash, etc. Fedora sunt foarte stricţi în privinţa licenţei şi din cauza asta este foarte evident ce merge şi ce nu. Ulterior, poţi adăuga un „repository” nou, adică un set de pachete auxiliare, care nu vin de la Fedora, ci de la alţii care au decis să le permită utilizatorilor mai puţin stoici să suplinească această lipsă.
- În plus, dacă vrei ca sistemul să folosească la maxim componentele hardware, îţi trebuie drivere speciale (în special pentru placa grafică, imprimantă şi reţea wireless). Şi de obicei aceste drivere nu sunt acoperite de licenţa GPL.
- În plus, există multe electronice în jurul casei care au nevoie să fie cuplate la calculator (pe USB) pentru configurare şi care pot fi programate numai cu software de Windows sau Mac. În cazul meu, e vorba de o telecomandă universală şi de un WAP (punct de acces wireless).
- E bine să ai softul şi hard-ul făcut de aceeaşi firmă 🙂 Avem un Mac nou (motivul care a declanşat toată mişcarea de trupe) şi Daria l-a scos din cutie şi a început să asculte muzică şi să se uite la filme, fără nici un fel de greţuri. La Linux vor exista întotdeauna mici neînţelegeri între hardware şi software, sau se va păcăli uneori când încearcă să auto-detecteze vreun model de monitor sau vreun periferic cuplat pe USB.