Omul face planuri şi Dumnezeu râde

M-am hotărât să închid, de la anu’, unul din cele mai importante capitole din cariera mea: programarea la DEX online. De vreo doi ani, printre picături, am tot făcut pregătiri pentru momentul ăsta (la modul general) şi am încercat să descentralizez diversele componente ale proiectului, care, la început, depindeau toate de mine: moderarea definiţiilor trimise, răspunsul la mesaje, descărcarea unei copii a bazei de date şi altele. Acum de toate astea se ocupă ceilalţi voluntari. Eu unul răspund poate la 10% din emailuri, iar definiţii moderez câte 10-20 din an în Paşti.

Mai e o singură componentă pe care n-am reuşit să o pasez nimănui, şi anume programarea codului în sine. Cred că asta e cea mai mare limitare a proiectului, pentru că oricâte idei am avea pentru dezvoltare, nu are cine să le implementeze. E şi vina mea că n-am căutat activ alţi programatori. Dar am hotărât, chiar şi în condiţiile astea, să încerc şi altceva, pentru că simt că DEX online a ajuns, de bine – de rău, la stadiul în care funcţionalitatea codului e suficient de bună.

Evident, o să rămân prin preajma proiectului, pentru că tot eu sunt şi inginerul de sistem, tot la mine vine primul email când se întâmplă ceva cu site-ul (deşi cei de la Elvsoft fac o treabă nemaipomenită, n-am avut nici un fel de probleme în peste un an de găzduire la ei). Cam tot eu răspund şi la emailuri de natură tehnică, cele la care mă pricep (la cele de natură lingvistică avem de mult voluntari cu mult mai pricepuţi ca mine).

Ce urmează pentru mine? Evident, ceva din domeniul programării, pentru că asta e meseria mea:


Am câteva idei şi mă consider extrem de norocos că am luxul să-mi aleg la care să lucrez. Şi vreau să mă gândesc bine, pentru că plecând de la un proiect cu impactul pe care l-a avut DEX online, mă simt obligat moralmente să încep ceva la fel de util. Şi apropo, dacă aveţi idei, le ascult cu plăcere!

Cel mai ambiţios proiect de pe listă ar fi un site cu muzică sub licenţa GPL. Artiştii pot să-şi publice muzica pe site, cu condiţia să accepte faptul că opera lor poate fi descărcată, ascultată, modificată, remixată şi redistribuită sub aceeaşi licenţă. Utilizatorii pot veni la site, pot să descarce câtă muzică vor fără să plătească nimic. Voluntar, dacă unui utilizator i-a plăcut muzica unui artist, poate să dea click pe un buton ca să-i trimită artistului un dolar, sau doi, sau zece, sau câţi vrea el.

Sunt din ce în ce mai hotărât să încep proiectul ăsta, deşi ar fi extrem de spinos din punct de vedere tehnic, financiar şi legal. Dar am adrenalina necesară, pentru că acum câteva zile am citit ştirea asta. În esenţă, o femeie care a distribuit muzică pe internet (la fel ca alte câteva sute de milioane de oameni) a fost dată în judecată de RIAA, a pierdut procesul şi a fost obligată să plătească $220.000 în daune pentru 26 de melodii distribuite. Şi pagubele nici măcar nu-s către artişti, de ei nici măcar nu ţine nimeni seama, ci către RIAA. Cel mai rău e că acum s-a creat un precedent şi probabil vor urma şi alte procese. Lucrurile merg într-o direcţie complet aberantă: cu cât e mai simplă copierea informaţiei digitale, cu atât mai acerbe sunt restricţiile impuse, doar ca să ne agăţăm de un sistem de copyright care nu a fost gândit pentru opere digitale. Şi deci ăsta ar fi visul meu, să ajut şi eu un pic să îngropăm pacostea de RIAA odată pentru totdeauna, sau măcar să le reamintim ce ar trebui să fie ei într-o lume normală: un intermediar, acolo, o asociaţie de oameni care deţin patru pereţi izolaţi fonic, în nici un caz un mamut care face legea asupra a ce se întâmplă cu muzica după înregistrare şi care ia 70-80-90% din încasările pe un album.

Un alt proiect e legat de tipicul bisericesc. Cântând în strană toţi anii ăştia, am avut ocazia să descopăr complexitatea slujbelor religioase. Nu există două slujbe la fel şi cântările care se aduc depind de foarte multe variabile: există o periodicitate de opt săptâmâni a glasurilor muzicale, există sfântul zilei, există perioade speciale cum ar fi cele patru posturi de peste an, există numărătoarea duminicilor trecute de la Rusalii (care nici măcar nu este consecutivă şi care dictează „tematica” duminicii respective), există data Paştilor, stabilită astronomic… Toate aceste norme, care fac parte din tipic, dictează ce şi când se cântă. De obicei ele se completează una pe cealaltă, dar uneori se suprapun şi există nişte reguli suplimentare. Un exemplu familiar este când Paştele cade de Sfântul Gheorghe (s-a întâmplat de vreo două ori de când mă ştiu) şi atunci toate slujbele pentru Sfântul Gheorghe se amână pentru a doua zi.

Cred că ar fi frumos să existe un site unde să poţi tasta data calendaristică şi să-ţi dea tot ce se cântă în ziua respectivă la biserică. Proiectul e făcubil, deşi aş avea foarte mult de citit din Tipic (care-i o cărţulie de dimensiuni respectabile). Nu ştiu dacă ar fi un site prea folosit, probabil că nu. Dar mie unuia mi-ar folosi, că mi s-a întâmplat foarte des să stau în strană cu două-trei cărţi în faţă şi să nu ştiu de unde să încep 🙂

O a treia idee, care mi-a venit acum vreo două săptămâni şi n-am apucat să o rumeg prea mult, ar fi să-mi bag puţin mâinile în Linux (Fedora, că asta folosesc) şi să văd cât de repede pot să-l fac să booteze. Totul a pornit de la faptul că, de curând, laptopul meu nu mai vrea să facă „suspend”. În mod normal, unui laptop îi închizi capacul şi el se „suspendă”, adică un fel de hibernare care consumă foarte puţin curent şi din care revine în două-trei secunde când îi redeschizi capacul. La mine, suspendarea nu mai merge, ştiu exact de ce şi aştept să repare ATI problema (e ceva cu placa grafică). Dar până atunci, sunt obligat să deschid şi să închid laptopul de la buton. Ocazie cu care am descoperit că durează 1 minut şi 5 secunde să booteze.

Mie asta mi se pare enorm şi inacceptabil. Eu aş vrea să booteze ca HC-ul meu de acum 15 ani, îl bagi în priză şi într-o secundă îl poţi folosi 🙂 Dar serios, mă tot întreb de ce un calculator modern are nevoie de mai mult de o secundă, maxim două ca să pornească. În Linux, principiul e că există multe programe, numite „servicii” care pornesc la bootare. Senzaţia mea e că echipele care scriu fiecare din aceste servicii se gândesc că e ok ca serviciul lor să pornească într-o secundă sau două. Dar când ai 30 de servicii care pornesc, ajungi la timpi de bootare de un minut şi mai bine. Şi mă gândesc că dacă Linux ajunge la stadiul în care apeşi butonul de pornire şi în câteva secunde poţi să foloseşti calculatorul, i-ar convinge pe mulţi să-l încerce.

Mai am vreo două luni în care vreau să aduc nişte ultime îmbunătăţiri la DEX online. Dar, printre picături, încerc să mă hotărăsc ce urmează, şi e al naibii de palpitant.

11 thoughts on “Omul face planuri şi Dumnezeu râde”

  1. Si eu care zic ca nu ai mai scris… De fapt nu citesc… De fapt, poate ca ar fi si asta o tema de studiat pt tine: de ce ma uit zilnic pe blog si vad comentariul din 6 oct de abia pe 8 oct?

  2. daca tot esti deschis la proiecte sa stii ca am si eu unul „in cap” la care ai putea contribui 😀 nu e ceva tehnic si cere participare doar atunci cand ai ceva „marfa” 🙂

  3. ‘Neatza! Nu am mai vorbit de mult, imi pare rau ca nu am pastrat legatura dupa ce ai plecat din tara, dar e o planeta mica si uite ca pana la urma tot ni se intersecteaza baitii…

    Am inceput acum ceva timp sa-ti citesc blog-ul si mi se pare interesant cum in anumite privinte gandim la fel, iar in altele diametral opus – food for thought as you say there over the ‘pond.

    In fine, vroiam sa raspund mai la obiect legat de post-ul de fata:
    Daca ai nevoie de ajutor cu Dex-ul, send a shout my way. Nu m-am uitat prea mult pe cod, dar am cochetat acum ceva timp cu ideea si oricum vroiam sa fac pachete .deb cu definitiile in format dictd (desi e mai limitat decat cautarea online); din pacate m-am afundat in alte proiecte si a ramas suspendat, dar acesta ar fi un motiv bun sa ii dau „fg”…

    Ideea cu muzica open-source mi-a venit si mie la un moment dat, dar m-am dezumflat cand am vazut ca exista deja un numar de proiecte de acest gen – cel mai bine pus la punct cred ca este Jamendo, dar mai sunt si altele (OSMusic, OPSound), sau usor inrudite gen Magnatune.

    Bineinteles, intotdeauna e loc de mai bine 🙂 eu ma gandeam la un sistem care sa centralizeze donatiile pentru proiecte free-software, unde sa poti dona oricat benevol sau sa sponsorizezi anumite feature-uri care te intereseaza (unele proiecte FS au aceasata facilitate, dar cele mai multe nu sau e greu de gasit); intre timp pe SourceForge s-a imbunatatit sistemul de donatii, si imi pare ca si acest proiect nu mai e atat de „arzator”.

    Poate cel mai interesant ar fi un site care sa centralizeze tot ecosistemul „free”, unde sa poti alege muzica, pictura, poze, filme sau programe, toate „libere”… E un proiect destul de ambitios dar cu ceva ajutor mi-ar placea sa il demarez, nu se stie niciodata…

    In privinta timpului de boot, si asta e un lucru la care m-am gandit 🙂 Eu folosesc Debian si Ubuntu, si am observat ca cei de la Ubuntu s-au chinuit ceva in acest sens, si chiar se simte (printre altele, nu pornesc majoritatea daemon-ilor care nu sunt strict necesari). Pe de alta parte, cred ca poti optimiza doar pana la un punct, pentru ca multe delay-uri se datoreaza I/O-ului (de exemplu, MySQL dureaza pana porneste daca ai cateva baze de date mai mari, iar programele care depind de MySQL vor astepta si ele). Daca pornesti cat de multe poti in paralel, tot vei fi limitat de viteza HDD-ului pana la urma (in special timpul de acces). Cred ca in final SSD-urile vor fi solutia, desigur fara sa uitam ca multe programe sunt destul de „grasute” si le-ar prinde bine sa mai piarda cateva secunde la pornire.

    Hai ca m-am lungit cam mult si timpul e o resursa mult prea rara, dar daca vrei putem sa mai vorbim pe mail (mihnea la zulu punct ro).

    Noroc si numai bine,

    Mihnea-Costin Grigore

  4. Vasile Tomoiaga

    Probabil cea mai mare problema a proiectelor Free/Open Source este fragmentarea, faptul ca fiecare vrea sa faca cam aceeasi chestie dupa propriile idei.

    Eu ti-as recomanda sa te apuci sau de un proiect mic/mediu pe care sa-l poti duce tu in carca, eventual impreuna cu cativa voluntari, cum este DEXonline, sau sa te alaturi la echipe deja existente si bine organizate (cum sunt cei de la Ubuntu) si sa contribui.

    Cum remarcau cativa inaintea mea, exista proiecte pentru muzica licentiata FLOSS, si eu cred ca e un proiect mega ambitios care trebuie sustinut de o retea/organizatie mare/prestigioasa/cunoscuta.

    CCMixter se indreapta inspre acolo, desi nu stiu care sunt sansele de izbanda ale acestor idei. De ce ? Din cauza ca inima omului este rea, de multe ori, din cauza ca oamenii sunt foarte flamanzi si lacomi.

    In plus, metodele de restrictionare a accesului liber la opere licentiate sunt direct proportionale cu nepasarea omului de rand in ce priveste regulile lor.

    Dar intuiesc eu ca dupa o zi in care ai cantat la strana, Cel caruia ii canti te va lumina cum sa-ti porti pasii.

    Succes.

  5. Si Fedora 9 are noul sistem de bootare creat de cei de la Ubuntu. Din pacate insa, nu prea profita de noul sistem. Practic aproape toate serviciile pornesc tot secvential.

    Daca vrei viteza de bootare incearca un BSD, de exemplu NetBSD sau OpenBSD. Mi-aduc aminte ca acum vreo 2 – 3 ani eram uimit de cat de repede booteaza. Ce-i drept nici nu fac prea mare lucru sistemele astea 🙂

  6. Salut !
    ma intereseaza subiectul ,,tipic bisericesc,,….
    Si eu m-am confruntat cu aceleasi probleme in strana…
    Cum mai este cu programul de tipic ?
    Multumesc!
    Astept !

  7. Salut Bodo – între timp, ideea cu tipicul bisericesc a căzut pe planul doi. Am prins drag de Cityo și am lucrat mult la el. Iar de DEX online e greu să te lași complet, mai lucrez și acolo măcar 2-3 ore săptămânal.

  8. Stiu ca scot totul din context, si ma leg de o singura idee, spusa pana la urma la intamplare… Voiam doar sa iti spun ca, din 19 in 19 ani, Pastele pica in aceeasi zi. Have a nice day!

Dă-i un răspuns lui mama Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *