Librăriile bucureştene, pepinierele pseudoştiinţei

Marţi am colindat câteva librării centrale din Bucureşti în căutarea unor cărţi de ştiinţă. Am trecut pe la Cărtureşti, Sala Dalles, Eminescu şi Diverta. Speranţa mea era să găsesc traducerile în limba română a unor cărţi ca A Brief History of Time, The Universe in a Nutshell, The Pleasure of Finding Things Out sau The Trouble with Physics, volume zic eu foarte interesante de popularizare a fizicii moderne şi a impasurilor teoretice şi filozofice în care se află. În lipsa lor, aş fi vrut să cumpăr orice carte de popularizare a ştiinţei de nivel mediu spre avansat, pentru o rudă care petrece câteva zile în spital.

Ceea ce am găsit prin librării m-a dezamăgit însă cumplit. În primul rând, cărţile sunt ordonate adesea după editură. Să repet, pentru evidenţierea imbecilităţii unei asemenea idei: după EDITURĂ. De ce? Este cineva fan al unei edituri şi cumpără cu nesaţ tot ce publică aceasta? De ce nu după culoare sau după mărime? Mie-mi plac cărţile verzi… Doar am depăşit era cărţilor din BPT, pe care atâta lume le colecţiona în loc de tapet. Deci din start era cam greu să găsesc cărţile de ştiinţă, pentru că erau împrăştiate prin tot magazinul.

Am luat aşadar toate rafturile la rând. Ceea ce am vrut eu nici nu s-a pus problema să găsesc. La tematica „ştiinţă” se puteau încadra doar diverse manuale şcolare (la nivel de „să învăţăm să socotim”). Şi mă rog, foarte multe cărţi de ştiinţe sociale, puse, prin nu se ştie ce asociaţie de idei, alături de cărţile de self-help: „Descoperă învingătorul din tine” (descoperă-l cumva în mod magic, dacă se poate fără să înveţi carte şi fără să mergi la serviciu 11 ore pe zi, şi ajută-l să-l sugrume pe loserul din tine, astfel ca trântorul din tine să se umple de bani şi toate femeile să moară după el). Şi, să nu uit, ceva enciclopedii pentru copii. Bune şi alea, dar nu ce căutam eu. La secţiunea de istorie (acolo unde exista), fiecare volum de istorie propriu-zisă era încadrat de două cărţi de teoria conspiraţiei. Mai aproape de-atât n-am ajuns nicăieri de o carte de fizică teoretică.

Să nu mă-nţelegeţi greşit: nu caut o carte scrisă de un doctor în fizică pentru alţi doctori în fizică. Cărţile enumerate mai sus pot fi citite de orice absolvent de liceu în care sclipeşte o fărâmă de curiozitate despre cum funcţionează lumea noastră. Tocmai asta defineşte termenul „popularizare”.

Este trist, alarmant şi barbar că un oraş întreg nu are acces la o literatură ştiinţifică în adevăratul sens al cuvântului. O carte de ştiinţă, pe lângă informaţiile în sine pe care le conţine, induce şi nişte principii foarte sănătoase despre ce înseamnă o teorie ştiinţifică, cum este ea validată sau invalidată, cum putem obţine rezultate veridice fără să le denaturăm, chiar şi involuntar, cu dorinţele şi credinţele noastre omeneşti şi subiective. Aplicate la viaţa de zi cu zi, aceste principii ne fac să nu mai luăm totul chiar de bun, să ne întrebăm dacă ceea ce ne spun 10 oameni pe un ton convins este chiar adevărat sau doar o cutumă apărută de te miri unde. Acceptăm ideea că numărul de voci care susţin o teorie (a conspiraţiei, de exemplu) nu face teoria adevărată şi ajungem să nu mai citim o carte doar ca să ne confirmăm ceea ce ştiam deja („uite, dom’le, şi ăsta a văzut un OZN!”), ci căutăm în ea argumente ştiinţifice clare şi ignorăm restul, chiar şi pe noi înşine . Eu unul, de exemplu, aş muri de bucurie dacă am întâlni o civilizaţie extraterestră, dar nu îmi creez o lume a nebuniei mele în care acest lucru s-a şi întâmplat (dar americanii i-au ascuns ca să-i disece).

Câtă vreme acest mod de a gândi nu intră în sângele oamenilor, bucureştenii vor rămâne în semidoctism, punând ştiinţa adevărată, cum ar fi teoria relativităţii, pe picior de egalitate cu tot felul de năzbâtii (ca să nu le zic cretinisme), cum ar fi motorul cu apă sau sfârşitul lumii în 2012. Pentru că, nu-i aşa, a scris la ziar şi despre una, şi despre alta, nu? Iar alt criteriu pentru a diferenţia ştiinţa de pseudoştiinţă nu avem.

PS: Hidroliza apei este endotermă, deci extragerea hidrogenului din apă consumă cel puţin la fel de multă energie câtă produce arderea lui ulterioară. Mayaşii trebuia să-şi termine şi ei calendarul undeva şi s-a întâmplat să aleagă anul 2012. Am un Master of Engineering la MIT; vă rog eu, credeţi-mă pe mine mai degrabă decât pe nişte neica nimeni care caută ceva de care să le fie frică.

10 thoughts on “Librăriile bucureştene, pepinierele pseudoştiinţei

  1. o carte misto de popularizare a stiintei este „Universul: Ultima Aventura” de Cristian Roman, editura pentru Stiinta S.I.T. Trece mult peste orice.
    tudor

  2. Situatia se regaseste si in scoli sau licee. Pana in clasa a 12-a am cunoscut fizica ca o materie. Rezolvam doar ce tipuri de probleme stiam. Apoi am cunoscut un profesor tanar care mi-a pus in fata o carte de fizica fara enunturi, fara cerinte dar cu foarte multe rezolvari pentru situatii din viata de zi cu zi. La bac am luat aproape maxim fara sa fi cunoscut alta forma de pregatire. La admitere la UPB s-a repetat situatia.

  3. Buna, in Diverta de la Eva eu am cumparat marti-pe 16.09 -impreuna cu o colega cartea lui Hawking(O scurta istorie a timpului) -spuneau ca au 3 exemplare, noi am cumparat doua, deci e posibil sa se fi vandut intre timp. Si mai aveau una de Hawking (ceva cu eseuri)Pe aia nu am cumparat-o :)De fapt ideea era ca in Diverta am gasit cartile astea -ma rog, le-au gasit baietii de acolo :))

  4. Buna Cătălin.
    Eu sunt cealaltă colegă :), posesoarea unui exemplar al cărţii căutate de tine 😀
    In Diverta Magheru mai este un exemplar din Scurtă istorie a timpului a lui Stephen Hawking. Am rezervat-o deja pentru tine şi te rog sa mă contactezi ca să vedem când poţi ajunge acolo ca să o cumperi.
    Mă găseşti la adresa de mail mona.ardeleanu@addvice.ro
    Te aştept curând cu veşti 🙂
    Mona

  5. Ce tare 🙂 Mersi mult Mona pentru efort, dar din păcate noi azi tocmai am plecat din ţară. Am mai avut experienţa asta în România, întotdeauna lucrurile se rezolvă, dar trebuie să ştii pe cineva, sau numărul potrivit de telefon. 🙂

  6. Îmi pare rău că nu ţi-ai rezolvat problema. Astfel de cărţi nu sunt foarte căutate şi în general librăriile au stocuri mici pe acest gen de titluri. Beletristica este la putere 🙂
    Nu e vorba că lucrurile se rezolvă altfel în România, pur şi simplu nu ai nimerit tu librăria care să aibă aceste cărţi 🙂 iar mie mi-a fost la îndemână să te direcţionez. 🙂 Bafta!

  7. catalin, ai grija la cuvintele Monei. Este PRist 🙂
    Stiu ca chioscul de ziare nu e librarie dar e un „semn”. Gasesti la chiosc zeci de reviste. Unul mai dotat are aproximativ 100 de reviste. la modul ideal avem citeva de TIC (chip, computer bild, pcmagazine), historia si magazin istoric, national geographic/ descovery in romana. Mai gasesti citeva de arhitecrura si design+nelipsitele retete culinare.Cele XXX sint mai numeroase decit cele prezentate mai sus (si au si DVDuri 🙂 In rest, avem citeva zeci de reviste de „femei”. Continutul lor e identic in proportie de 80%. Mai vrei ceva ? 🙂

    PS. Io nu m-am omorit niciodata cu astea de stiinta. Mi-ar fi suficient daca m-as indopa cu istorie, literatura si teologie 🙂

  8. O parte din cartile din lista ta (precum si altele asemanatoare) au fost publicate si republicate in ultimii ani de catre Humanitas. Si nu cred ca mi s-a intamplat vreodata sa nu le vad in librarii (spre deosebire de colectiile asemanatoare de la Ed. Tehnica). Inclin sa cred ca a fost un accident.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.