Alege dacă ai din ce (Deputaţi)

Ieri şi azi am mi-am făcut şi eu temele, m-am apucat să citesc despre diverşii candidaţi pentru alegerile de mâine. A fost o experienţă interesantă, ceva între zoo, aprozar şi târg de locuri de muncă.

Un plus pentru colegiul meu electoral (Disapora D3 / S2) este că prezenţa pe internet a candidaţilor este foarte bună. Mai toţi au pagini de web în care îşi expun biografia şi programa, şi asta ajută foarte mult. Ajută, pentru că poţi să compari versiunea lor cu versiunea ziarelor care povestesc despre ei, şi e interesant să vezi ce lucruri sunt trecute sub tăcere (că parcă internetul ar avea memoria unui copil de trei ani, azi ştie şi mâine a uitat).

Ca observaţii preliminare, alegerile se desfăşoară după acest sistem (sursa: Asociaţia Pro Democraţia). Un aspect esenţial este centralizarea la nivel naţional. Dacă eu votez cu un candidat în circumscripţia mea care nu întruneşte numărul necesar de voturi pentru a câştiga, atunci votul meu se centralizează în favoarea partidului acelui candidat, iar alt candidat al acelui partid, undeva într-o altă circumscripţie, va câştiga un mandat. Principiul centralizării este echitabil la nivel naţional, dar pentru mine înseamnă şi altceva. Practic nu votezi doar cu omul; votezi, vrând-nevrând, şi cu partidul.

Tot ca observaţie preliminară, majoritatea candidaţilor din colegiul meu electoral au o trăsătură comună. Îl bagă pe Dumnezeu la înaintare, pe baza principiului mereu actual de două mii de ani că „sunt un om pios, deci sunt şi un bun conducător”. Ummm… care-i legătura?

Acestea fiind zise, iată părerea mea despre candidaţii pentru Camera Deputaţilor, într-o ordine relativ aleatoare.

Mariana Badan – PRM

Aici a fost simplu: dacă scrie „PRM” după numele tău, nu te votez.

Milana Ştefan – PNG

PNG, PNG… ah, partidul lui Becali. Ok, mai departe.

Annamari Dancs – UDMR

Pagină personală

Despre doamna asta mă abţin să spun ceva, dar am un prieten bun care mă citeşte şi care-i spurcat rău de gură. Te ştii tu cine eşti, ai voie să comentezi orice la sfârşitul articolului. 🙂

Ştefan Movilă – PNL

Pagină personală

Ok, clipul din pagina respectivă este un clip prozelitist, o divagaţie euforică de 9 minute din care am dedus că Ştefan Movilă are o misiune sfântă de la Dumnezeu. Ca să vă scutesc de chinuri, la momentul 7:20 în acel clip susţine că „eliminarea religiei din şcolile din America a dus la criza economică mondială”. Doamne-Dumnezeule, dacă mă calcă ceva pe nervi, sunt oamenii care trăiesc în America, dar nu contenesc să o bălăcărească drept loc al pierzării, care îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu pentru că s-a depărtat de la sfinţenie. Cum poţi să fii atât de ingrat?

Platforma lui Ştefan Movilă este subţire rău. Tipul pedalează mai mult pe susţinătorii lui, care sunt o mulţime de pastori penticostali. Şi eu sunt creştin, dar e o diferenţă între a fi creştin şi a te crede trimisul lui Dumnezeu. Omul e absolut fundamentalist, singura diferenţă e că spune „Dumnezeu” în loc de „Alah”.

Cireaşa de pe tort este că planează foarte multe suspiciuni asupra modului în care Ştefan Movilă şi-a câştigat averea. Vezi articole aici şi aici.

Ana Birchall – PSD

Pagină personală

Ana Birchall este incontestabil deşteaptă şi cea mai şcolită dintre toţi candidaţii. Are doctoratul în Drept de la Yale, ceea ce e într-adevăr o realizare. Platforma ei este interesantă (mai ales punctele 6, 8, 10, 14). Punctul 12 mi se pare că exagerează. Înţeleg conceptul de ajutor social, dar cred că ce propune ea este prea mult, mai ales că s-ar aplica preferenţial unei categorii de cetăţeni.

Totuşi, am două mari probleme cu Ana Birchall. În primul rând, candidează pe listele PSD. Dacă ea nu câştigă, votul meu pentru ea se centralizează şi îl poate ajuta pe alt candidat PSD din altă circumscripţie să câştige, ceea ce eu nu vreau să risc.

În al doilea rând, Ana Birchall pare că încearcă să se disocieze de PSD, dar nu prea reuşeşte. Nicăieri pe pagina ei de web nu este menţionat PSD şi nu apare sigla partidului. În plus, citez din această pagină: Acum, pentru prima dată din decembrie 1989, puteţi să votaţi împotriva găştilor, a grupurilor de interese şi a jocurilor oculte de culise din Parlamentul României. (Întreaga pagină revine des la această tematică). Umm… eşti membră PSD. Dacă vrei să faci asemenea acuzaţii, dacă vrei să fii moralistă, dă-ţi demisia şi candidează ca independent.

Constantin Timoc – independent

Pagină personală

Un mare plus pentru început: omul e electrical engineer de-al meu! 🙂 Are un CV foarte bogat, plin de publicaţii şi recunoaşteri, tipul este evident deştept.

Totuşi, ajungând la pagina de scrieri politice, am început să mă sperii. Programul politic este cam naiv şi bate monedă pe amendamente la Constituţie (când Constituţia României, s-o spunem drept, nu sperie pe nimeni, oricum mult mai puţin decât codul de legi). De asemenea, secţiunea Video se lansează în considerente de istorie şi cultură generală, unele dintre ele foarte periculoase. De exemplu: Puterea executivului este maximă când este încredinţată unei singure persoane. Da, prin definiţia ei, dictatura oferă foartă multă putere. Prefer să calific această perlă drept o tautologie şi să nu mă întreb dacă Constantin Timoc chiar crede asta. Cât despre majestatea unui conducător… Băsescu nu e majestuos şi a fost cel mai bun preşedinte al României de 60 de ani încoace.

Una peste alta, Constantin Timoc este onest, deştept şi cult, dar mult prea idealist. Nu vreau un visător erudit în parlament.

Mircea Lubanovici – PD-L

Pagină personală

Clipul lui Mircea Lubanovici este minunat, dar nu spune nimic. Mai multe am putut afla din diversele pagini de pe site (Omul de afaceri sau Autobiografie, de exemplu). Omul îşi povesteşte viaţa foarte sincer, nici nu se umflă în pene, nici nu se crede unsul lui Dumnezeu. Paginile sunt foarte romanţate, dar în fine, concizia e un criteriu secundar pentru mine. Singura mea mare problemă cu Mircea Lubanovici este că nu are studii superioare.

Ceea ce mă face să-l admir este cât s-a implicat în viaţa comunităţii româneşti din zona în care a trăit (Portland, Oregon, mare parte a timpului). Şi nu doar discuţii interminabile şi iniţiative rămase în faza de proiect, ci realizări concrete: a organizat o secţie de votare în 1996, a condus un ziar şi un studio TV, a organizat un campionat de fotbal amatori românesc, a înfrăţit Portlandul cu Iaşiul. Mă rog, sunt chestii mai mari şi mai mici, dar sunt chestii concrete. Omul şi-a pus în cap un lucru, l-a dus la bun sfârşit, după care s-a apucat de altul.

Deci una peste alta, eu m-am cam hotărât cu cine votez. Revin şi cu un post despre candidaţii la Senat, că şi acolo avem o ofertă copioasă. 🙂