Deputaţii români put

Vivi a procesat datele publice oferite de Camera Deputaţilor şi a publicat un post foarte elocvent pe blogul lui. De exemplu, 70 de deputaţi (un sfert din ei) au absentat la peste 50% din voturi.

Cum naiba repari chestia asta? Pe mine mă apucă disperarea, pentru că am votat cu un partid în care am crezut, cu o platformă convingătoare, dar care, la câtva timp după alegeri, s-a scindat, s-a aliat cu alt partid pe care l-am detestat, ajungând într-un final să se confunde într-un tot împuţit, care a şters cu buretele orice ideologie în favoarea unui trai mai bun pentru ei înşişi.

Dacă mă-ntrebaţi pe mine, ca inginer, clasa politică este o instituţie depăşită. Sistemul actual presupune că tu, ca alegător, examinezi o listă de zeci de partide şi mii de candidaţi, te pui la curent cu platforma fiecăruia, după care alegi una din persoane, numită parlamentar, şi îi oferi toate voturile tale pe următorii 4 ani. Pe lângă faptul că trebuie să petreci enorm de mult timp documentându-te ca să votezi informat, problema reală e alta. În aceşti 4 ani, parlamentarul îşi poate schimba părerile, poate fi cumpărat sau poate lipsi la peste jumătate din voturi, ajungând să nu te mai reprezinte sau, mai rău, să voteze împotriva interesalor tale. E posibil ca şi tu însuţi să îţi schimbi părerea, dintr-un capriciu sau în faţa unor argumente; rezultatul e acelaşi, că părerea ta diferă de părerea celui care votează în numele tău.

O întrebare foarte bună pentru a afla dacă un sistem oarecare este perimat este: dacă astăzi ar trebui să concepem acest sistem de la zero, l-am face să arate cam la fel, sau am concepe ceva radical diferit? De exemplu, conceptul de şosea, de roată, de pâine, de ţesătură sunt cam aceleaşi de mii de ani. S-au mai schimbat lucruri pe ici pe colo, tehnologia a mai avansat, dar dacă un om de acum 5000 de ani ar vedea o pâine sau o roată, ar şti ce este şi la ce foloseşte. Pe de altă parte, tehnologia a făcut unele sisteme complet perimate şi ele ar trebui regândite de la zero; proprietatea intelectuală, telefonia fixă şi clasa politică sunt primele care îmi vin în minte. Aceste sisteme au fost cârpite incremental şi continuă să semene cu designul lor original. Tehnologia de astăzi ne-ar permite să le recreăm pe nişte baze total diferite, dar ele continuă să se propage în virtutea inerţiei, de obicei din cauza intereselor unei clici sau pentru că nimeni nu ridică problema schimbării lor.

Eu cred că avem tehnologia să facem clasa politică dispărută cu totul. În esenţă, sistemul pe care îl văd eu i-ar da fiecărui cetăţean dreptul de a vota pe internet. Am avea 10-20 de mici referendumuri pe lună. Un referendum ar putea rămâne „deschis” timp de două-trei luni, astfel ca cei care nu pot vota în fiecare zi să poată vota o dată pe lună. Per ansamblu, fiecare cetăţean ar trebui să se documenteze ca să ştie ce votează, dar, în loc să-şi piardă timpul documentându-se despre platforma-program a unui partid care votează pentru el, cetăţeanul şi-ar petrece timpul documentându-se direct despre chestiunile în cauză, ceea ce ar avea efecte mult mai benefice pentru nivelul general de informare.

Sigur, dacă nu te simţi competent să votezi într-un domeniu în care nu te pricepi sau dacă nu ai timp, îţi poţi delega votul către o altă persoană. Dar trebuie să poţi revoca această delegare la orice moment, nu doar o dată la 4 ani. Şi trebuie să poţi delega pe oricine, nu doar o persoană dintr-o ofertă de câteva mii care candidează şi care, iată, vedem ce bine (nu) ne reprezintă. Eu, de exemplu, mă pricep la unele lucruri şi vreau să votez direct (la tot ce ţine de educaţie, de politica internetului etc.). Dar mi-aş delega voturile pentru economie şi finanţe (să zicem, un vot referitor la majorarea impozitelor) unui cunoscut de-al meu, absolvent MIT, în care îmi pun mai multă încredere decât în orice parlamentar care poate nici măcar n-a făcut vreun curs de economie.

Sigur că, în timp, dintre oamenii de rând s-ar ridica mulţi reprezentanţi care câştigă încrederea celor din jur şi, în final, s-ar putea ajunge tot la un fel de parlament, în care 10% din cetăţeni votează pentru ceilalţi 90%. Diferenţa fundamentală este că acestor parlamentari le-ai putea retrage delegarea în orice moment, dacă descoperi că nu te mai reprezintă sau dacă se dovedeşte că nu se pricep şi că efectele voturilor lor sunt catastrofice. De asemenea, aceşti reprezentanţi nu ar avea o „procură generală” din partea noastră. Un om ar câştiga încrederea a mii de oameni pentru chestiuni de economie, altul pentru medicină, altul pentru cultură. Nimeni nu poate să le ştie pe toate şi e absurd să pui un parlamentar într-un scaun şi să-i spui „astăzi votezi pentru bugetul armatei, salariul preoţilor şi reducerea TVA”. Numai Ceauşescu se pricepea la toate şi uite săracul, l-au împuşcat în cap.

Unele din sisteme vor trebui în continuare regularizate de către agenţii guvernamentale, pentru că principiile pieţei libere nu se aplică întotdeauna (energie, transporturi, telefonie fixă, ajutorul social).

Evident, tot acest sistem ar funcţiona pe internet, dar este uşor de lăsat o portiţă deschisă şi pentru cei care nu au acces la internet. Ei ar putea primi un buletin prin poştă pentru fiecare referendum, urmând să îl depună la poştă dacă şi când se decid să voteze.

9 thoughts on “Deputaţii români put”

  1. Ce propui tu acilea, seamana destul de bine cu ce propunea acu’ citeva zile David Friedman in ‘A Proposal for Representative Government’.

    Nu stiu insa de vreo tara in care sa se discute (la modul cit de cit serios) despre un astfel de sistem. Si, sincer, nu sunt prea optimist ca o sa aud degrab’ de vreuna :-(… Asa ca pina una-alta, va trebui sa folosim ceea ce exista.

    In ce priveste Romania, trecerea de la „liste de partid” la „uninominal” cred ca e un pas inainte. Nu foarte mare, da’ orsicit.

    A.M.

  2. Intr-adevar, o solutie inginereasca. Suna promitator. 🙂 Totusi, am impresia ca munca de parlamentar necesita o oarecare continuitate. Trebuie sa ai o privire de ansamblu, sa tinesti un punct de maxim global.

    Nu cumva o sa votam astazi (direct sau indirect prin delegare) ca dublam salariile din invatamant, bugetele de sanatate, pensiile, iar maine o sa votam ca injumatatim taxele?

    Nu cumva modelul propus de tine e prea instabil, schimbator precum starea sentimentala a electoratului? Cui ii mai pasa de rromi daca baga Banel autogol?

    Suspectez ca mandatul de 4 ani nu este doar o limitare tehnica a institutiei parlementare.

  3. 1. O democrație solidă ar trebui să adopte un asemenea sistem și pe urmă ar putea fi implementat și în România, învățând din experiența lor.

    2. Cine ar propune legi pentru votare?

    3. Cine e responsabil dacă o lege este proastă? Dacă guvernul încearcă să explice că o lege este proastă/inaplicabilă, cui îi explică? Întregului popor la știri?

    4. Dacă toți oamenii petrec 10 minute pentru a evalua o lege, nu e mai ineficient decât dacă o mână de oameni dintr-un parlament petrec 1 zi pentru o lege? Dacă „reprezentanții” din scenariul tău ajung la un număr rezonabil de mic, astfel încât să elimine ineficiența, pe ei cine îi plătește pentru responsabilitate și pentru timpul petrecut pentru decizie?

    5. Cum se face auzită o minoritate de orice fel? Dacă 10% din oamenii cu drept de vot sunt funcționari și au nevoie de ceva ce deranjează pe ceilalți 90%, cum se rezolvă problema?

    6. Eu consider că mulți oameni nu sunt suficient de educați și informați să ia deciziile corecte, mai ales pe termen lung. Dacă în România mulți iau decizii arbitrare pentru a alege un reprezentat cu puteri „mari”, în acest sistem cum ar ajunge aceeași oameni să ia decizii mai bune despre un reprezentant cu puteri mai „mici”?

  4. Nu degeaba se spune ca inginerii nu-s intelectuali 🙂 j/k…

    Oricum ideea e oribila. Deci tu vrei sa fii condus de majoritate, adica de prosti. Ia ghici ce se intimpla daca intrebam poporul cite taxe sa plateasca. Sau cum sa se imparta ele. Ehehe. Cam citi bani peste medie faci? Macar de 5X, nu? Media o sa vrea sa imparti banii astia cu ei.
    Ce se intimpla daca votezi intrarea in razboi si cind votezi iesirea? Iti dai seama ce usor poti manipula prostimea? Cit sentimentalism, cita lipsa de informare?
    A spune ca clasa politica e perimata e ca si cum ai spune ca managerii sint perimati.

    Apropo, uita-te la Prop 8. S-a dat pe mina votului popular o chestie in care nu trebuia sa fie implicata prostimea. Uita-te in Elvetia unde sistemul e mult mai apropae de ce spui tu, si vezi ca oamenii care-s invalizi sau care pur si simplu nu sint dupa regulile lor sint refuzati la cetatenie. Esti sigur ca ai lua cetatenia in Elvetia? Da, esti destept, dar esti un ciudat pentru ei…
    Legile nu sint si nu trebuie sa fie un concurs de popularitate pentru prostime. Procesul politic nu e Jerry Springer sau Oprah.

  5. Iti dai seama ca ai deschis un subiect pe seama caruia se pot scrie biblioteci intregi, nu? 🙂
    Cred ca mai devreme sau mai tarziu oricine isi pune problema de a reforma sistemul politic, iar in functie de orientarea personala solutiile tind spre ce ai prezentat tu ori spre extrema cealalta (un fel de „dictatura a elitelor”). Se poate vedea asta chiar in comentariile de mai sus…

    Realitatea este ca o idee de acest gen este doar evolutia fireasca a sistemului actual. Sa nu uitam ca se presupune ca traim in „democratie”, a carei definitie este destul de clara.
    Deci „boborul” isi spune deja punctul de vedere. Desigur, multi traiesc cu iluzia ca de fapt „prostimea” nu alege nimic, ci doar parlamentarii (oameni deosebit de culti, inteligenti si informati) iau deciziile corecte. Dar in realitate, parlamentarii nu fac decat sa ia deciziile pe care „prostimea” le doreste. Uite un exemplu servit de Ovidiu mai sus: votul acela a avut loc in cadrul sistemului actual. Implicatia ar fi ca in sistemul descris de Catalin acelasi gen de decizii s-ar face in mod curent, dar realitatea este ca… asta se intampla deja. Acum. In SUA, in Europa, in Japonia si oriunde exista cica „democratie”. Deci in cel mai rau caz, sistemul descris ar fi la fel de rau ca ceea ce avem deja. Diferenta este ca, daca sistemul actual este rezultatul a mii de ani de patch-uri si nu prea mai are cum sa se imbunatateasca (decat pe ici pe colo), sistemul alternativ ar porni de aici si ar avea loc sa evolueze spre mult mai bine.

    In orice caz, revenind cu discutia la nivel pragmatic, un astfel de sistem nu s-ar putea nici macar propune decat atunci cand generatia urmatoare, o generatie pentru care Internet-ul este la fel de banal precum televizorul pentru noi, ajunge la maturitate. Si chiar atunci, la inceput numai pentru decizii de nivel local, cel mult primarie de oras, si numai dupa ce se determina ca funcioneaza eficient asa s-ar putea extinde pentru hotararile importante. Deci poate nepotii nostri sa deschida din nou discutia asta in termeni mai reali 🙂

    Pana atunci, exista modalitati de a imbunatati sistemul politic asa cum e el si a-i extinde termenul de expirare — nu stiu cati au studiat metodele alternative de votare care pot schimba cu totul rezultatul unui vot si a-l aduce mult mai aproape de o solutie „rationala”. De exmplu, cel folosit in comunitatea Debian:
    Cloneproof_Schwartz_Sequential_Dropping
    (exista acolo si link-uri catre alte metodologii de vot, fiecare cu avantaje si dezavantaje). Ideea e ca se poate mai bine decat sistemul foarte slab si usor de manipulat folosit acum in majoritatea tarilor.

    Si ca tot veni vorba de Elvetia, este una din tarile cele mai progresiste cand e vorba de politica, avand un sistem partial-direct (adica in sensul descris aici dar inca foarte departe). Este o tara in care s-au pus in discutie subiecte tabu pentru alte „democratii” si unde s-a votat ne-aderarea le U.E. (cu efecte benefice pentru ei). Nu mai vorbesc ca eu un PIB la nivel de tara araba, doar ca nu se bazeaza pe tone de petrol pentru asta. In ansamblu, as spune ca mai mult sustine ideea prezentata de Catalin 🙂 In ceea ce priveste xenofobia, este o problema mai adanca care se intinde prin Europa si afecteaza multe alte tari, in special din zona centrala — Olanda, Franta, Austria ar fi exemple evidente. Nu are legatura cu sistemul politic, este o boala mentala ce afecteaza populatii intregi si provine din cu totul alte surse, iar ca vindecare nu exista decat timpul si educatia potrivita. A, iar practica aceea cu votul local in privinta naturalizarii a fost interzisa ca neconstitutionala, iar un referendum in privinta asta a confirmat situatia in iunie anul acesta. Eu cunosc doi romani care traiesc acolo (amandoi lucreaza in IT) si nu au nici un fel de probleme, dar inca nu au primit cetatenie (e nevoie de 12 ani).

    Bun, hai ca m-am intins prea mult… ce spui, Catalin, aranjam de-o carte? 😉

  6. Exemplul meu cu elvetia sau cu prop 8 era legat de lipsa de reprezentare a minoritatilor si automat dictatura majoritatii. Situatia economica a elvetiei nu are absolut nici o legatura cu democratia directa. La urma urmei americanii au un sistem reprezentativ, deci mult mai putin „democratic” ca Elvetia si o duc bine mersi.

    Democratia directa seamana putin cu gluma aia cu managerul: managerul e persoana care crede ca 9 femei pot aduce un copil pe lume intr-o luna. Asa si aici, milioane de oameni care dedica 2 minute unei deciziii sint chipurile mai buni decit 100 de oameni care dedica ore sau zile undei decizii… Oare? Raspunsul e evident, nici nu mai vorbim de educatie si IQ – chiar daca suta aia de oameni ar fi reprezentanti ai mediei statistice ar lua decizii mult mai bune. Pentru simplul fapt ca asta e meseria lor, nu trebui sa voteze in pauza de 3 minute intre serviciu si luatul copilului de la gradinita, ca au timp sa mediteze, ca au experti linga ei, ca au cu cine dezbate, ca aloca timp.

    Ca tot era vorba de Prop 8, cind s-a votat in California asta au fost de fapt vreo 20 si mai bine de propuneri. Treaba destul de complicata, unele propuneri ca decriminalizarea prostitutiei necesita studii ale implicatiilor mult mai adinci legate de abuz de minori si trafic uman decit un simplu „ew” nu vreau prostituate pe strada mea. Nici celelelate propuneri nu au fost deloc lejere pentru ca necesitau cumpanire multa… de exemplu propunerea legate de energia alternativa. Inainte de vot votnatii au primit o carte mai mare decit un mers al trenurilor, cica ca sa stie ce voteaza. Si treaba asta se repeta de citeva ori pe an!
    Din tot procesul asta mie mi-e foarte clar ca s-a votat absolut la misto. Majoritatea oamenilor nu citesc nici o carte de beletristica pe an si noi speram sa citeasca 3 carti searbede, sa gindeasca, sa dezbata? Cind, in care timp?
    DE CE as vrea acesti oameni in aceste conditii sa ia decizii pentru mine sau pentru ei?

  7. Ovidiu, faptul ca la „prop 8” votul a fost destul de apropiat (52/48 din cate am citit) iti invalideaza argumentul. Poate daca era 90 la 10, dar asa nu poti spune ca toate milioanele de oameni care au votat totusi „nu” erau manipulati/prosti/inculti/etc. sau ca e vorba de o dictatura a 5 milioane fata de 4,9. Pur si simplu a fost un vot strans iar comunitatea a decis asa. Si mie mi se pare o tampenie, dar in acelasi timp proportia dintre voturi lasa speranta ca pe viitor sa se schimbe in partea cealalta, odata cu maturizarea generala a oamenilor — asa cum s-a votat acum se mai poate vota si alta data.

    Revenind la discutia initiala, este evident ca inca nu am descoperit un sistem perfect, iar unul gen „electronic direct democracy” cum e cel discutat aici (si eventualale sale variante) va avea la randul sau probleme. Important e daca porneste de la o idee valida si rationala, daca problemele sunt surmontabile si daca ofera ceva in plus fata de sistemul actual. Eu as zice ca ofera foarte mult in plus, numai prin faptul ca incita oamenii sa gandeasca la problemele sociale — chiar si pentru doar 2 minute, e mai mult decat cele 0 de acum.

    In ceea ce priveste cei 100 de oameni care se chinuie cantarind fiecare decizie, eu cred ca ai idealizat clasa politica. Fireste ca personajele respective reflecta mult pe seama fiecarui vot, dar cu siguranta nu la argumentele rationale pro si contra ci la chestiuni de genul „in ce fel imi va afecta asta nivelul popularitatii; cum pot sa includ aici un avantaj pentru grupul X care sponsorizeaza cu dedicatie partidul; cum sa pun problema astfel incat sa nu se prinda nimeni de punctele 1 si 2”. Asta nu se intampla doar in Romania, si nu se intampla doar la nivel de partide politice. Acelasi lucru apare cam in orice grup de oameni, in principiu grup == politica, indiferent ca e vorba de doctoranzi sau jucatori de fotbal. Iar politica inseamna orice numai ratiune si cantarire obiectiva nu. Va elimina sistemul propus politica? In nici un caz. Dar se pot lua o varietate de masuri pentru a-i minimiza impactele, ducand in final la un rezultat pozitiv pentru toti cei implicati — se pare ca oamenii „obisnuiti” nu sunt chiar atat de batuti in cap cand vine vorba de a lua decizii (exista studii care arata ca dintre X grupuri folosind diverse modalitati de votare, cele bazate pe o forma sau alta de „regula majoritatii” iau in ansamblu decizii mai bune decat altele).

    Un lucru interesant e ca un astfel de sistem nu prea a fost testat in practica pe o populatie suficient de mare. Daca Elvetia e un exemplu de incercare in directia respectiva (si chiar daca nu isi datoreaza exclusiv succesul sistemului de a lua decizii, sunt sigur ca are un impact, iar rezultatul nu e nicidecum negativ pana acum), exceptand lumea antica alte exemple nu mai sunt. Personal consider ca introducerea pe scara mica, la nivel local a unui astfel de proiect pilot ar fi binevenita si ar raspunde poate mai bine intrebarilor si rezervelor decat discutiile teoretice. One can hope 🙂

  8. Mihnea, un sistem asemanator EXISTA in California si e de rahat, toata lumea e de acord. Sint chestii la care se potriveste votul popular si chestii la care nu.
    Inventia asta de care spuneti voi mie imi incrinceneaza pielea, nu numai ca nu vad „unele avantaje” dar mi se pare pur si simplu o involutie, mina in mina cu dictatura… pentru ca cercul e complet, dreapta extrema e linga stinga extrema, democratia extrema e dictatura.
    Prop 8 a avut genul asta de procentaj in California, in Texas nu ar fi ajuns nici la 80-20. Pe vot popular nici aici nu cred ca o sa treaca vreodata, chiar daca o s afie mereu la limita. Asa ca nu vad cum imi invalideaza punctul de vedere, ca pierzi la 1% sau la 20% e tot aia.
    Cit despre idealizarea clasei politice, bineinteles ca stiu si eu asta, dar si voi exagerati in ideea ca toti sint ticalosi. Mi se pare insa mult mai grava idealizarea vointei populare… Lumea nu va vorbi MAI MULT despre politica, ci va vota din ce in ce mai putin sau mai la intimplare. Si mereu intre proiectul de buget si casatoriile homosexualilor, mai multa atentie la prostime va capata subiectul mai spicy chiar daca e complet neimportant si nu-i afecteaza cu nimic.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.