Cum își sperie Biserica propriii ei credincioși

Hristos a înviat! Seara de aseară a fost perfectă, a fost tot ce mi-aș fi dorit, la pătrat. Am avut până și Lumină adusă de Părintele direct de la Sfântul Mormânt, cu avionul. Liturghia s-a terminat la 4 dimineața, dar n-am simțit somnul nici oboseala. Un singur lucru mi s-a părut nepotrivit ca nuca în perete, de la o poștă cel mai neplăcut moment al serii: citirea pastoralei Patriarhului Daniel.

Imediat după citirea Evangheliei și după cântarea Hristos a înviat, când lumea poate s-ar fi așteptat să audă un cuvânt frumos de învățătură, preotul a dat citire pastoralei patriarhale, care a durat vreo 30 de minute și a fost – părerea mea – complet seacă, de lemn, și nu a semănat nimic în inima nimănui. Lumea a trecut pe rând, prin diverse stări de spirit: interesată (primul minut), apoi îngăduitoare, apoi plictisită, apoi de-a dreptul ironică și vociferantă. Când a venit vorba și despre criza financiară, am auzit voci care se întrebau dacă pastorala o să-i ia în discuție și pe pirații somalezi.

Băi nenică! În noaptea Învierii, toți oamenii ăia de care râdem cu toții, toții cei care au lucrat numai din ceasul al unsprezecelea, toate arhetipurile de minijupe și fumători la ușa bisericii, se umplu totuși de o scânteie de divin, își deschid inimile și vin cu credință la biserică, așteptând ceva, poate nici ei nu știu ce, dar poate în mod mai sincer și mai umil decât noi, cei care ne fălim că mergem mai des la biserică. Poate aberez eu, dar există acolo un moment unic când poți să le spui ceva, nu știu eu ce, dar un cuvânt frumos cu care să-i aduci înapoi și altă dată. Dar o inimă nu stă deschisă la nesfârșit, plictiseala și neputința omenească lucrează. Oamenii sunt evlavioși în mod sincer, pentru 5 minute, dar tot în mod sincer vor să meargă acasă să mănânce miel. Dacă folosești acel interval pentru a citi un discurs scos parcă dintr-un manual de dialectică, fie el și corect din punct de vedere teologic, pe toți oamenii ăștia îi plictisești. N-o să faci direct teologi din mireni care ajung la biserică o dată pe an. Tot ce reușești este să le confirmi impresia lor că biserica e doar vorbe goale, că e perimată, că e pentru moși și babe, și toate celelalte răutăți care circulă în societatea noastră.

Părerea mea.