Miticisme

Bucureștiul nu contenește să mă uimească. 🙂 Iată ce-am mai observat săptămâna asta.

Bucureștiul are nevoie de puțuri de apă. Mii și mii de puțuri, de toate formele, mărimile și adâncimile. Nu există stâlp în București care să nu aibă lipite pe el câteva afișe cu „execut puțuri de adâncime mică, medie și mare”. Oriunde vrei și-n orice direcție.

Mallurile de la Vitan și de la Unirea nu au un „director”, sau cum s-o numi (un panou cu harta mallului și cu o listă alfabetică a magazinelor). Din cauza asta, ești sortit să bați etajele până găsești (eventual) ce te interesează. Și stilul ăsta este foarte simptomatic pentru România: informația circulă din gură în gură, Îți spune o rudă care știe la ce etaj este Diverta, sau întrebi pe cineva.

Tot la Diverta am pățit o chestie curioasă. Am cumpărat două cărți care în total costau 64.40 lei, iar sistemul a rotunjit automat nota la 64.50. Și nu era vânzătoarea cea care mi-a cerut mai mult, ci chiar calculatorul (se vedea ecranul, un ecran text CGA, din ăla cu mov și turcoaz). Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă încercam să-i plătesc 64.40 cu bani exacți. De asemenea, mă întreb cum justifică ei cei 10 bani la bilanț. Dar așa-s eu, mă întreb prea multe prostii.

Bacul peste Dunăre de la Chiciu – Ostrov costă 25 lei / mașină mică. Înmulțind cu 10 mașini pe bac, în medie, și cu 10 curse pe zi, și cu 2 bacuri, obținem 5000 lei / zi. Atunci de ce oare bacul arată cum arată? E pitoresc el când îl vezi în poze, dar când te uiți de aproape observi că e vechi de 50 de ani, mâncat de rugină, că riști să rămâi cocoțat cu mașina pe îmbinare când cobori, că veceul (turcesc) se devarsă direct în Dunăre (și tot pute)…

Una peste alta, totuși, România se mișcă spre bine. Inexplicabil și împotriva convingerii tuturor locuitorilor ei, care sunt în continuare cea mai pesimistă nație pe care am întâlnit-o vreodată, țara noastră începe să o ducă bine. Mă refer la servicii și la civilizație, nu la condițiile economice, care, deh, n-aveau cum să ne ocolească tocmai pe noi.

Uite și niște poze frumoase, de prin județele Călărași și Constanța.

3 thoughts on “Miticisme”

  1. Una peste alta inca nu ma lamuresc din ce ai scris in ultimele dati daca Romania ti-a lasat chiar o impresie buna sau nu 🙂

    Uneori asa pare, alteori nu prea…

Dă-i un răspuns lui Andreea Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *