Cum să nu ceri bani

ACTUALIZARE: Am scris și episodul 2 al acestei povești.

Azi am primit o scrisoare din partea Societății Române de Radiodifuziune care m-a revoltat atât de tare, încât am reînviat acest blog. Și încă într-o zi când am zece alte lucruri de făcut și numai de asta n-am timp. Dar am hotărât să pun capăt nesimțirii lor.

amenintare
Codex Publicus este firma din jurul proiectului DEX online. Când am primit plicul pe care scria Societatea Română de Radiodifuziune chiar m-am bucurat. Speram să fie vreo invitație la colaborare, vreo înștiințare despre un proiect cultural, ceva util. Citind însă scrisoarea, m-am enervat groaznic.
În primul rând, nu neg (dar nici nu susțin) că Radio România face emisiuni valoroase. Acest articol nu este o judecată de valoare a produselor Radio România. Acest articol este un protest împotriva unui bun care i se vinde cu forța firmei mele fără ca ea să aibă nevoie de acel bun.
În al doilea rând, mă revoltă insistența statului de ne obliga să finanțăm un model tehnic muribund. SRR spune: uite grila de programe; dacă vrei programul X trebuie să comuți pe canalul Y la ora Z. Acest sistem este un dinozaur care a murit, dar încă nu și-a dat seama că a murit. Viitorul este pe Internet, unde voi putea vedea ce emisiune vreau la ce oră vreau. Nu spun că SRR este pe moarte. Le doresc viață lungă, dar trebuie să migreze spre un model de distribuție în care orice emisiune să poată fi ascultată la orice oră.
Evident, firma funcționează la mine în casă, unde există TV (există și radio, pentru că amplificatorul meu are și receptor radio pe care nu l-am folosit niciodată). Dar niciodată nu am folosit vreun aparat de radio sau TV în interesul firmei. Când mă uit la TV, mă uit ca persoană fizică, nu juridică. Și pentru aia plătesc deja, și până la un punct înțeleg să plătesc.
În al treilea rând, mă revoltă tonul de o obrăznicie nemaivăzută al scrisorii. Este plină de amenințări destul de directe. Îmi bagă legea sub nas, cu litere mari și bold, și îmi amintește că sunt pasibil de pedeapsă dacă nu mă supun. Cum ar veni, mă tratează apriori ca pe un ticălos și mă avertizează: „suntem cu ochii pe tine”. Și toate astea într-un cadru perfect legal. Sistemul este betonat, este samavolnicie cu acte în regulă. Sistemul este de așa natură, încât SRR nici măcar nu îmi poate da mie vreo scutire pentru că am gura mare și le tulbur apele. Statul îi obligă să mă stoarcă de bani.
În al patrulea rând, stilul scrisorii este la nivel de clasa a IV-a cu risc de corigență. Amestecă litere bold, bold majuscule, bold majuscule subliniate, bold italice, italice și normale. Nu folosește deloc diacritice, nu delimitează vizual paragrafele și pune virgulă după titlu. Mai lipsea să o picure puțin cu ceară de trei culori și să o parfumeze. Nu știu ce retardat a compus scrisoarea asta, dar dacă eu eram Constantin Pușcaș, director economic, nu mi-aș fi pus semnătura pe ea.
În al cincilea rând, sunt absolut convins că există modalități de a obține o scutire. Probabil sunt nepractice, probabil trebuie să notarizez un kil de hârtie în fiecare lună, dar legea trebuie să permită scutiri în cazuri excepționale. Despre acestea, însă, șșșșșș! Nici o vorbă.
Și în al șaselea rând… v-ați gândit să veniți la mine cu o vorbă bună în loc de amenințări? Sunt un om, probabil ca mulți alții, care aude de SRR din an în Paști și de obicei atunci când veniți să mă extorcați.  Chiar vreți ca asta să fie prima și singura mea impresie despre voi? Nu știu alții cum sunt, dar de la mine sigur ați obține MULT (na, bold, italic și subliniat) mai mult decât 120 de lei pe an dacă v-ați prezenta frumos. Dacă mi-ați spune ce faceți cu banii mei. Dacă mi-ați vorbi despre emisiunile voastre de știri, divertisment, sport și cultură, despre zone defavorizate ale țării unde emisiunile voastre țin loc de școală, despre jurnalismul vostru care este cu o clasă peste cel de la alte posturi. Dacă mi-ați da de înțeles că nu sunt obligat, ci poate doar un pic dator moral, să vă dau niște bani. La o adică, ați putea să vă și căciuliți un pic.
Așa se cer banii, așa se deschid buzunarele. Am trăit în SUA 10 ani și fundațiile de acolo știu să ceară. Sunt un fraier în privința asta: nu pot să spun nu când cineva știe să-mi ceară. Am donat sume mai mari ca asta unor instituții cu misiuni mult mai puțin nobile decât a voastră. Voi de ce veniți cu neobrăzare? Da, sunt obligat de lege să vă plătesc, dar încă nu am făcut-o. Sunt banii mei și vor rămâne ai mei până în ziua în care voi face transferul bancar.
Iar asta nu se va întâmpla prea curând. Cu chestia asta mă lupt până în pânzele albe. Știu, 120 de lei pe an e un fleac, dar e fleacul meu și mă revoltă principiul. Mai bine desființez firma și opresc proiectul DEX online decât să le dau lor vreo lețcaie în condițiile astea.
Vă țin la curent.

14 thoughts on “Cum să nu ceri bani

  1. Uiti ca nu mai esti in state? Te enervezi degeaba si nu-ti face bine. Ca ti-ai varsat nervii e una, dar sa mergi sa te razboiesti cu ei chiar nu merita pt cati bani ar trebui sa dai. Eu zic sa platesti si dupa aia vezi ce mai faci (audiente acolo, scrisori, articole pe blog), caci te enervezi degeaba. Multi au fost impotriva acestei legi de mizerie cu plata abonamentului Radio la firme si uite ca legea exista in continuare. Si sunt pe faza cand „se sustrage” vreunul…
    mama

  2. Eu am plătit prima data, după care s-a întâmplat să închid firma.

    Din cauză că am plătit, am mai primit scrisorele timp de încă trei ani. La început cu facturi, apoi cu ameninţări voalate şi apoi cu ameninţări directe cu justiţia.

    Fiecare ameninţare îi costa câţiva lei. Acum s-au calmat.

  3. mi-ai amintit cu asta că trebuie să scriu despre o emisiune matinală de la radio românia cultural- espresso parcă, plină de clişee, de platitudini criminale şi, la ce m-au lăsat enervi, de aroganţă… zicea un băiat de acolo, în contextul unui anume eveniment al casei regale: asta pentru cine ştie despre ce e vorba, cu o intonaţie care cerea şuturi, un dispreţ inadmisibil pentru misiunea postului
    altfel cred că poţi să zici că au emisiuni bune doar pentru că standardele sunt foarte scăzute, prin comparaţie cu ceea ce se întâmplă la restul posturilor de radio

  4. In sigla au diacritice, dar in scrisoare nu (dupa cum ai observat excelent).

    Pai eu zic sa le faci reclamatie/plangere scrisa si inregistrata prin care sa le explici ca limba romana prevede folosirea diacriticelor, asa cum au ei in sigla dar nu in scrisoarea lor. Plus:
    1. Intreaba-i cand vor fi capabili sa trimita scrisori folosind diacritice. Cere termen clar! 😉 – daca il incalca, poti sa-i arzi repetat 😀
    2. Exprima-ti ingrijorarea privind incompetenta angajatilor care redacteaza astfel de scrisori, dar si asupra acelor sefi care le semneaza 😉
    3. Apoi obliga-i sa-ti retrimita scrisoarea folosind diacritice 😉 – exemplu: „Intrucat lipsa diacriticelor faca ilizibil si imposibil de citit un act oficial in limba romana (in acest caz instiintarea dumneavoastra numar/data), va rog respectuos sa retrimiteti actul numar/data respectand toate regulile de scriere ale limbii romane.”

    Daca ei te freaca, freaca-i si tu 😉 O sa fie fun 😀

    Desigur, dupa ce ii inveti sa scrie cu diacritice, treci la atacul obligatiei de a plati etc. – aici mai e de gandit strategia, evident…

  5. Cătă, cred că tu ai o problemă de expectations, de-aia te-a revoltat scrisoarea.

    Te așteptai să primești ceva care să îți ceară frumos bani, dar ei spre deosebire de fundațiile din US nu au nevoie să ceară frumos.

    Ei au legea, tu ai primit o înștiințare că trebuie să îți plăteștei taxele. Cum ar veni, IRS-ul ți-a trimis o avertizare că trebuie să plătești. Nu există nici un incentive care să îi facă să ceară frumos sau să își dea oboseala să facă ceva care să nu sune a amenințare. Pentru că exact asta este, o amenințare, ei au legea, tu ai banii. 🙂

    Eu cred că problema este în felul în care tu, ca cetățean / corporație, ești taxat în plus cu treaba asta, în loc ca taxa asta să fie pur și simplu inclusă în taxele normale și radio-ul să fie finanțat direct de la bugetul de stat din taxele tale (fără să îți ceară specific).

    Vezi că și în US o parte din NPR este finanțat din taxe http://en.wikipedia.org/wiki/Corporation_for_Public_Broadcasting

  6. Nu cred că este chiar în regulă să ceară bani fără să emită factura înainte fiindcă e cam ciudat să plătești în baza unei scrisori.

    Când am plătit, mie mi-au emis factura ulterior…

  7. A inchide DEXOnline din cauza asta, tot la nivel de principiu, mi se pare… necugetat. Vrei sa facem o cheta? Eu cred ca s-ar strange suficient cat pentru 2011, poate chiar si 2012 🙂

  8. Buna , nu cred ca merita.. eu am citit abia acum, ca m-am mai uitat la blogul tau dar nu mai era nimic scris 🙁
    Si eu am primit asa ceva , cazul e similar , firma e la o adresa privata unde oricum se plateste acest abonament deci firma l-ar plati a doua oara. Primul contabil imi spunea sa platesc , contabilul actual spunea sa nu platesc. Eu am platit , si ce? mare chestie ! cred ca trebuie sa ne concentram pe chestii mai importante . Nu cred ca merita nici un efort , nici o durere de cap. 120 lei e mult mai ieftin! Anca

  9. Anca, prețul libertății este vigilența eternă! Nu prețul este problema, ci ideea că eu am o firmă 100% supraterană și guvernul își bate joc de ea. Spre deosebire de mulți alții care găzduiesc o firmă în casă, eu nu mi-am tras gazele, apa, curentul internetul și telefonul prin firmă, tocmai pentru că mi se pare incorect să le amestec. Și nu tolerez ca ei să-mi explice că ascult radio pe firmă.

  10. Eu am o problema in plus cu notificarea asta. 🙂 Pe care acum 4 ani am platit-o desi m-a enervat la fel de tare.

    In notificarea pe care mi-au trimis-o acum, mi se cere sa platesc taxa ca si cum as avea angajat pe firma. Exista parca 3 valori lunare ale taxei in functie de angajat: una pentru firme fara angajati, alta pentru firme cu 1-10 angajati (asta pe care ai postat-o si tu) si alta pentru firme cu mai multi angajati. Asta mi se pare alta ineptie. Taxa radio pe firma in functie de angajat de parca in orice firma angajatii vin sa se uite la tv sau sa asculte radio. Au pauza de masa si pauza de radio.

    Eu nu mai am angajati din 2008. Iar diferenta e destul de mare. 35 de lei pe an in loc de 120 parca. Am vrut sa le scriu dar inainte am dat un search pe net sa vad ce au facut altii si am gasit cativa cu aceeasi problema care au scris ca e gresita notificarea si au primit raspuns ca trebuie sa trimita dovada la SRR ca nu mai au angajati.

    Alta nesimtire. De ce trebuie sa imi pierd eu timp pentru incompetenta lor? SRR, ONRC, Ministerul Finantelor, Ministerul Muncii sunt toate institutii de stat. Care ar trebui sa aiba acces la aceleasi date. De ce sa pierd eu timp sa ma duc sa scot adeverinta ca nu am angajat ca sa-mi recalculeze ei taxa?

    Nu o sa platesc pana cand o sa ma dea in judecata si atunci o sa arat ca notificarea era gresita si din cauza asta nu am platit.

  11. Pingback: Cum să nu ceri bani, episodul 2 | Mi-am tras și eu blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.