Măsura unui om

Dirigintele meu din liceu a fost un pedagog desăvârșit, un gentleman de modă veche, dar cu metode mai neortodoxe.

Era prof de mate. Dacă ne scotea la tablă, era musai să rezolvăm pașii mai simpli în cap. Dacă ne apucam să scriem pașii prea simpli, ne spunea „Ce faci, consumi creta degeaba?” Dacă vreunul, să-i zicem Popescu, se încurca, îi spunea „Ei, greu la deal cu Popeștii mici”. Sau „Ce-i, Popescule, e frumoasă poarta? E nouă?”

La lucrări, subiectele erau rezonabile: n-am simțit niciodată că ne-ar fi dat ceva prea greu. Dar se mai întâmpla să luăm vreun 7-8, chiar și cei buni. Și-atunci ne făcea cu ou și cu oțet și apoi ne spunea „Bine, Frâncule, problema asta n-ai făcut-o, dar ai mâzgălit ceva. Mai ia de la mine 5 sutimi, deci 8,05, cu rotunjirea în sus, nota 9.” În ultimii ani, la a o suta repetiție a fazei, nu-i mai spunea „rotunjire”, îi spunea pe nume: „8,05, cu pomana 9”.

Noi nu stăteam în punctul ăla. Aveam destule note ca să ne iasă media 10. Noi știam asta, el știa asta. Dar făcea asta ca să ne atingă un nerv, ca să ne arate unde vrea el să ne fie nivelul. Pentru noi, notele lui n-au fost note. Au fost pretexte pentru lecții de viață.

Îi plăceau filozofiile și îmi amintesc cu drag de tot felul de discuții. Odată mă uitam pe pereți și m-a întrebat „Frâncule, ești aici?” I-am răspuns „fizic, da”. A fost tare încântat de răspuns, mi l-a tot repetat cu alte ocazii. În clasa a 9-a mi-a spus că informatica e sora mai mică a matematicii. Eu, mare hacker aspirant, m-am ofuscat de parcă mi-ar fi dat o palmă. A mai fost nevoie de vreo 10 ani ca să-i dau dreptate.

A murit în 2010 și la înmormântarea lui am fost elevi, absolvenți, părinți de elevi, generații peste generații unite de marea onoare de a fi învățat de la acest om. L-a chemat Ioan Mitrache.

Acum ziarele îmi explică că, de fapt, ce făcea dirigu’ era că „ne umilea”. Că punctul acela primit de pomană era un motiv pentru ca eu sau vreun coleg să fugim la mama, mama să toarne totul pe Facebook, ziarele să-l dea în vileag pe dirigu’, iar el să se ascundă într-o bortă și cariera lui să fie terminată.

Asta înseamnă linșajul mediatic. Când li se întâmplă unor vedete care azi sunt, iar mâine nu mai sunt, e un păcat. Dar când li se întâmplă unor profesori, e o crimă împotriva umanității. Pentru că piramida oamenilor de știință e șubredă. Isaac Newton spunea „dacă am văzut mai departe, este pentru că am stat pe umerii giganților”. Toți acei giganți au fost odată elevi și au trecut prin mâna unor profesori străluciți. Și nu ne permitem să pierdem pe nimeni dintre ei.

Da, fiecare profesor are metodele lui. Am avut pedagogi fantastici în toți cei 18 ani de studii și mulți, ba chiar majoritatea, au avut hachițele lor. Și uneori aceste hachițe au intenția expresă de a atinge un nerv și de a scoate un elev dintr-o stare de apatie. Uneori merg, alteori nu merg. Unii elevi sunt născuți să fie mediocri, iar pe alții îi poți recupera. Cine sunteți voi să criticați aceste metode?

Evident, am scris lucrurile astea ca să ajung la Sever Moldoveanu, căci de linșajul lui mediatic este vorba.

Sever a făcut multe lucruri fantastice pentru liceul nostru. Începând cu 2012, pe când era director, a readus meritocrația în examenul de admitere la clasa a 5-a. Am avut ocazia să-i cunosc pe elevii intrați începând cu acel an. Sunt freaks of nature, copii de o inteligență și cu niște cunoștințe de matematică de speriat pentru vârsta lor. Mulți din ei au câștigat o puzderie de premii, în special la informatică, unde la gimnaziu Vianu nu are rival.

Sever a înființat cercuri de informatică la gimnaziu și la liceu, pentru că Vianu era mai puțin competitiv la olimpiade decât în anii lui de glorie. Am avut onoarea să țin cercul de liceu între 2012 și 2015; pe cel de gimnaziu l-a ținut fratele meu Cristian. Lucrurile au mers pe o curbă ascendentă măsurabilă, în special la gimnaziu.

Sever s-a implicat activ în concursul RMMS, un concurs organizat de liceul nostru care devine tot mai prestigios de la an la an. Nu cunosc exact implicarea lui Sever, nu știu dacă el a fondat concursul, și nu vreau să speculez, dar în mod sigur RMMS n-ar fi unde este fără el.

Plus altele mai politice și mai plicticos de înșirat aici. Nu-l cunosc foarte bine, dar astea sunt lucrurile pe care le știu garantat despre el.

Am scris aceste lucruri pentru că mi-am dorit să ofer o contraopinie celor N articole de ziar care publică tot felul de făcături. Care făcături pur și simplu nu se pupă cu ceea ce știu eu despre om. Și evident că ulterior a ieșit și adevărul la iveală: totul a fost o glumă, stârnită de colegi și asumată de elev. Nu este nimic de judecat aici, nimeni nu a greșit cu nimic.

Rușine presei care a republicat jumătăți de adevăr trântite pe Facebook de părți care au de câștigat din această denigrare. Este încă o dovadă că jurnalismul de investigație este în stare fetală în România. Mă bucur să văd că mulți oameni a căror opinie contează (începând chiar cu elevii din clasă) încep să ia atitudine.

Măsura unui om nu sunt glumele pe care le face. Măsura unui om sunt lucrurile care rămân în urma lui.

Cătălin Frâncu
șef de promoție, 1996
Liceul de Informatică din București (actualmente Tudor Vianu)

 

17 thoughts on “Măsura unui om”

  1. Dupa prima propozitie stiam deja despre cine vorbesti. L-am avut si eu profesor, din pacate in mod real doar 3 ani pt ca in 1998 mai venea la ore doar prin exceptie (din pacate un moment destul de prost pt noi in a 12-a). Insa mi s-a parut un profesor exceptional si cu atat mai mult prin faptul ca avea acel stil neortodox cum spui tu (cred de fapt ca cele doua nu pot merge decat de mana). Bascalia era la el la ordinea de zi, insa niciodata nu mi s-a parut ca sare calul incat sa umileasca interlocutorul. Dupa mine numai genul asta de profesor poate crea emulatie. Ma simt onorat ca l-am avut profesor, si daca dl. Moldoveanu ar fi macar 50% comparabil, atunci tot ar fi un mare castig pt. liceu si ulterior societate. Multumiti multe Catalin pentru postare, iar d-lui Mitrache sa-i fie tarana usoara, ca de uitat s-a asigurat din timp ca n-o sa fie.

  2. „Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre: ar fi o priveliște puțin mai greu de imaginat pentru o pasăre să învețe să zboare în timp ce ramâne un ou. Noi suntem în prezent precum ouăle. Și nu putem merge la infinit prin a fi doar un ou decent, obișnuit. Trebuie să eclozăm sau ne vom strica.” C.S. Lewis

  3. „Acum ziarele îmi explică că, de fapt, ce făcea dirigu’ era că „ne umilea”. Că punctul acela primit de pomană era un motiv pentru ca eu sau vreun coleg să fugim la mama […]”

    Nu, nu asta îți explică. Nu există nicio problemă în mărirea notelor pentru încurajare. Vă umilea prin asta:

    <>

    Dacă tu nu te-ai simțit umilit de așa ceva, sau nu ai fost în situația de a fi ținta unor astfel de bășcălii cretine, bravo ție. Nu înseamnă, însă, că alți elevi cărora le-a adresat asemenea vorbe nu s-au simțit jigniți și demoralizați.

    Faptul că cineva este foarte bun într-un domeniu și are multe realizări profesionale nu îl face Dumnezeu pe pământ. Asta nu înțelegem mulți dintre noi. Nimic nu îți dă dreptul, ca profesor (sau ca orice persoană într-un poziție de autoritate), să jignești și să faci bășcălie de doi bani pe seama elevilor. Aceste lucruri nu ajută cu absolut nimic procesul didactic. Sunt sute de exemple de profesori care au cel puțin rezultate la fel de bune fără bășcălii și fără jigniri (e drept, poate nu de la noi din țară).

    Și eu am avut profesori care își permiteau orice în virtutea rezultatelor elevilor la concursuri și a realizărilor acestora în cadrul școlii. Inclusiv să ne înjure de mamă de suficiente ori. Nu au reușit nimic altceva decât să îmi provoace frică, dezgust, depresie și ură față de materia lor. Dacă pentru tine lucrurile au fost altfel în situații similare, te poți considera norocos bănuiesc.

    Ce am pățit și cum am reacționat noi doi în situații similare nu este oricum relevant, deoarece două cazuri nu sunt relevante statistic.

    Dar niciun psiholog și niciun expert în pedagogie nu va fi de acord că astfel de metode sunt bune, și sunt destule lucrări și studii cu argumente și date pentru aceste poziții.

    Și, serios, om atât de educat și de gentleman și nu ai nimic mai inteligent decât <>? Astea nu sunt metode neortodoxe, sunt metode proaste prin care lași să ți se scurgă o lipsă crasă de educație și de cultură generală.

    Severus Snape ăla am înțeles că este doctor în matematică. Sunt de acord că presa nu a fost corectă și a sărit un pic calul, dar, dacă urmărești cu atenție articolele apărute, sunt destul date care sugerează faptul că este un pedagog prost.

    Dacă vrei să arăți cât de deștept ești, du-te în cercetare, unde sigur o să ai oameni pe măsura ta cu care să îți compari mușchii. Sau acolo n-ar fi făcut față după doctorat? Sau ar fi făcut, dar acolo n-ar mai fi fost Dumnezeu pe pământ, ci ar fi fost nevoit să învețe modestie și că mereu o să existe cineva mai bun decât tine?

    Cu niște elevi pe care îi faci să se teamă de tine și față de care ai câțiva zeci de ani de experiență în plus, este relativ ușor să pari foarte inteligent și bine pregătit. Să întreții și să profiți de o astfel de cultură a fricii denotă mari frustrări și neajunsuri.

    1. Nu ati inteles nimic, dar nimic, nici din spectacolul grotesc din media,dar nici din articolul de mai sus. Trist!

      1. Tot ce-i posibil, dar eu deocamdată am venit cu niște argumente ancorate în ce am înțeles, în ce am trăit și în cum cred eu că ar fi bine să fie lucrurile.

        Dumneavoastră ați venit doar cu un citat și cu un verdict sec…

        1. ”Cu niște elevi pe care îi faci să se teamă de tine…”
          Ce ati inteles?
          Si credeti-ma, daca mai sunt elevi care ”se tem” de ceva, sunt cei care se tem sa deschida usa casei cand se intorc de la scoala, acolo simt frica.
          Dar despre asta nu mai vorbim pentru ca noi suntem niste parinti perfecti.

    2. Salut, Vlad,

      Din păcate, ce ai scris între <> nu se vede, probabil e un bug de WordPress, dar cred că înțeleg mesajul tău și în lipsa acelor bucăți.

      Articolul meu are o greșeală esențială. El tratează simultan două chestii – adevărul afirmațiilor din presă și justețea unor astfel de metode, presupunând că ar fi adevărate. Între timp pare că a devenit clar că toate acuzațiile sunt mincinoase, deci o mare parte din articol nu mai este relevantă. Dar ca experiment de gândire, subiectul merită tratat în continuare.

      Evident că nu este ok să înjuri elevii de mamă. Dar nu vorbim de asta. Cei doi profesori despre care am pomenit în articol n-au făcut asta. Nu mi-am pus nicio clipă problema că Sever le-ar fi cerut textual elevilor să meargă în genunchi. Puteam să concep că ar fi spus-o în glumă, deși din articolul de pe Vice (mulțumesc, Virgil), pare că gluma a venit din partea elevilor. Asta ar fi fost o glumă grea, la paritate cu „greu la deal cu Popeștii mici” și despre acest gen de metode pedagogice vorbeam când spuneam că sunt neortodoxe.

      Cum reacționăm la aceste metode ține de cum percepem rolul și puterea unui profesor. Tu ești de părere că profesorul trebuie limitat în instrumente și îți respect părerea. Doar că un astfel de profesor, care vine, predă și pleacă, nu este genul care să te facă să vrei să înveți. E genul insipid, a cărui persoană și materie le uiți curând.

      Eu cred că profesorul, cel puțin modelul ideal de profesor, are un rol formativ apropiat de cel al părintelui. Pentru că la liceu nu mai vorbim de cei 7 ani de acasă, vorbim de formarea creierului unui potențial intelectual. Și chiar dincolo de materia în sine, un profesor de mate petrece 4-5 ore pe săptămână cu copilul, care este adesea mai mult decât petrece părintele.

      Cu acest rol trebuie să vină și niște metode. Și metodele astea, pot, în mod natural, să conțină o doză de luare în răspăr, la fel cum orice părinte scos din minți i-a spus măcar o dată copilului „măi, dar tu nu ești normal” sau „sigur, X e mai bun ca tine pentru că are două capete” sau altele.

      Până la urmă, asta e viața, e dură și oricine a predat vreodată știe că nu merge doar cu „hai să facem lecțioara și să rezolvăm ecuațioara”. Un elev care face un blocaj mintal pentru că a fost luat la mișto își căuta oricum motive să urască materia respectivă. Țin legătura cu majoritatea colegilor mei de clasă și nu cred că vreunul dintre ei ar declara că voia să se facă matematician, dar că dirigintele l-a scos de pe orbită. Am să-i întreb când îi mai văd.

      1. Cunosc multi parinti care, scosi din minti, cum zici tu, nu au spus nici macar o data copilului „mai, dar tu nu esti normal” sau nu au facut comparatii cu altii, etc.

        sunt profesori care arata ca merge doar cu „hai sa facem lectioara…”. a considera ca nu merge decat astfel este o concluzie foarte trista. daca metodele neortodoxe scot din apatie si produc rezultate (cat de cuantificabil, e discutabil), asta nu inseamna ca ne-aplicarea metodelor neortodoxe nu produc rezultate. e unul din primele lucruri pe care le invatam la logica.

        1. Catalin a ajuns la IOI – deci cunoaste astfel de profesori, care pregatesc „olimpici”. Si eu cunosc, din motive similare. Am mai intrebat oameni care cunosc. Vezi tu… foarte multi dintre acesti profesori sunt severi, dar nici unul dintre ei profesori nu e un magar pus pe abuzat copiii. Eu nu am vazut modelul asta. Char nu stiu nici un profesor *cu rezultate*, dar absolut nici unul, care sa se comporte nasol cu elevii.

          Chiar si madam Macsim accepta ca profesorul Moldoveanu e iubit de elevi. E tot ce trebuie sa stii din articolul ala…

          1. Din experienta mea, unii din profesorii aia care pregateau „olimpici” nu erau pusi pe abuzat copii, dar nici nu prea dadeau doi bani pe restul clasei care nu avea chef sa stea 6 ore pe zi sa faca probleme din gazeta matematica ca sa devina olimpici. Daca Sever ala mai are si o atitudine aroganta atunci nici nu ma mir ca se mai intampla si astfel de scandaluri.

          2. (Hm, skinul ăsta pare că a ajuns la nivelul maxim de imbricare și nu mă lasă să-i răspund direct lui Dan. În fine.)

            Dan, știu genul de profesori la care te referi. Nu-l cunosc destul de bine pe Sever ca să știu cum predă, dar în presă au apărut multe comentarii ale elevilor lui care infirmă că ar fi arogant sau că s-ar ocupa doar de olimpici.

            Nu cred că le cere tuturor să lucreze 6 ore pe zi, dar mă aștept să le ceară între 5 și 10 ore pe săptămână. De altfel, am resimțit asta pe propria piele când țineam acolo cercul de info, care era opțional, și elevii nu-și făceau temele pentru că își umpleau tot timpul cu temele de la mate, care evident nu erau opționale. Așa că simt că aș fi fost și eu îndreptățit să protestez. 🙂 Dar n-am făcut-o.

            Matematica este importantă, iar Vianu nu-și propune să fie un liceu ușor. Ții pasul, bine. Nu ții pasul, te mulțumești cu un 7-8. Dar nu te duci să publici minciuni pe Internet. Ce au făcut eleva și mama ei este impardonabil.

            Sper ca viitoarele generații să se gândească bine înainte să meargă la Little London.

          3. Nici eu nu-l cunosc pe Sever ala, dar ma refeream la atii de prin generatia noastra.
            Ca sa reusesti pe la inter (la mate spre exemplu) cam trebuia sa-ti pierzi multe ore bune pe zi…in loc sa faci altceva mai bun 🙂 Curios e ca f putini care fac asta ajung sa profeseze in domeniu, de la tine din generatie cred ca Radu L e cam singurul…

  4. Virgil Palanciuc

    Nu stiam ca ai blog.

    FWIW, eu unul bag mana in foc ca madam Macsim a intrat intr-o „disputa” cu prof. Moldoveanu, i-a promis ca-l „desfiinteaza” (daca nu o trece pe fiica-sa?), asta i-a ras in nas, si ea s-a bagat sa-si puna in aplicare amenintarea.

    Il cunosti pe profesor? Daca e asa, cred ca ar trebui sa o dea in judecata pentru defaimare. Eu unul ma ofer sa contribui la cheltuielile de judecata, sunt sigur ca nu-s singurul.

    „The silver lining” e ca m-am convins la faza asta ca Hotnews e o fituica ordinara din aceeasi teapa cu Cancan si Antena3. Mare diiferenta intre ei si de ex. Vice: http://www.vice.com/ro/read/tot-ce-stim-pana-acum-despre-cazul-profesorului-de-matematica-din-tudor-vianu-346

  5. Multe din harababuri din astea pleaca si de la parinti care sint vesnic nemultumiti de „sistem”, transmit asta si copiilor si de aici ….sa te tii bine! Vor scoala ca afara dar daca le-ai cere sa lase de ex telefonul mobil acasa sau sa nu intre cu el la ore, nu ar fi de acord…si multe altele.

  6. Am dat si eu de articol acum abia, asa ca ma voi limita la a discuta metodele 😀
    Am fost in aceeasi clasa cu tine, am luat mereu note bune si nu imi amintesc ca dirigu’ sa imi fi vorbit vreodata urat, era un tratament rezervat mai degraba baietilor, as zice?
    Dar da, imi amintesc „misto-urile” si retin ca m-au durut intotdeauna, uneori erau insotite si de lovituri si nu mi s-au parut NICIODATA ok; desi nu imi erau adresate, le resimteam in capul pieptului.
    Nu mi-as dori sa imi fie incurajat asa copilul si nu mi s-a parut ca a mers metoda cu cei care erau speriati si departe de materie – tu numesti asta ca si-au gasit scuze si s-au indepartat si mai tare, eu o numesc „daca i-ar fi abordat altfel, aveau o sansa”.
    Da, sunt si cei care nu au nicio sansa pt ca nici nu o vor.
    Dar astfel de metode nu sunt ok, oricum ai dat-o.
    Si stiu asta si pt ca aud ce-mi povestesc oamenii (copii si fosti copii) in cabinetul de consiliere…

  7. Afland despre o recenta intalnire a fiicei si ginerului noastru cu fostii colegi de liceu am intrat din nou dupa o lunga perioada pe acest blog si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca generatia voastra a beneficiat de aceleasi metode pedagogice considerate azi depasite si cu ingaduinta „neortodoxe”. Fiind si eu in anii ’60 elevul Domnului Mitrache, subscriu 100 % aprecierilor exprimate de Catalin si doresc sa depun marturie ca in generatia parintilor vostri ele au dat rezultate maxime. Spatiul restrans de aici nu imi permite sa exemplific suficient efectul mobilizator al ironiilor nelipsite din fiecare ora spuse insa cu mare har , pe un ton f apropiat ,amical chiar. Cand ne poticneam uneori nejustificat la un exercitiu de la tabla , era suficient sa ni se spuna numai „Asta-i soarta !” caci toti stiam continuarea declarata o singura data la inceputul anului : „Asta-i soarta boului ,vitel adult, sa stea la poarta noului ceva mai mult !”.Dar Dl Profesor a reusit prin stilul sau total original si neconformist sa ne predea nu doar matematica ci mai ales , intr-un mod paradoxal pe cat de abrupt dar in acelasi timp cu mare talc , lectii de viata pe care nu le-am uitat niciodata ! Era un act de mare curaj pt acea vreme sa ne marturiseasca de exemplu ca unul dintre cunoscutii sai , un inginer .director important in minister,avea o volga neagra cu sofer la scara, avea de toate , cu o singura exceptie : liceul . Drept pt care toti doritorii de nota 10 la astronomie ( unde primeam din oficiu doar un punct peste media de la mate si in toate orele din program faceam tot exercitii si prombleme ) erau invitati sa il ajute pe acel director absolvent de facultate muncitoreasca ( 2-3 ani de asazise cursuri serale „intensive”dupa programul de lucru ! ) facand conspecte dupa toate manualele de liceu care erau predate periodic soferului.Drept recompensa Dl profesor putea folosi in ziua de predare acea Volga neagra cu sofer pana seara tarziu ….Altadata m-a luat la rost vazandu-ma ca n-am plecat acasa pt ca am ramas la sedinta politica avand functia de vicepresedinte UTC pe liceu. ” Esti doar Vice ?! Adica un fel de Viceimparat adjunct ?! Exista asaceva ?! Bai,in viata sa fii nr 1 nu nr 2 , iar in politica daca nu esti nr 1 inseamna ca nu esti nimic, asa ca nu mai pierde timpul , du-te urgent acasa si repeta la mate ca maine te scot la tabla !” . Ce pedagog ! E adevarat ca ne-am intalnit multe generatii de elevi la inmormantarea sa . Nu il vom uita niciodata si iti multumesc mult Cataline pentru elogiul binemeritat si respectul pe care i l-ai pastrat !

Dă-i un răspuns lui Madalina V. Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *