O cameră micuţă, dar de prieteni plină

Sâmbătă seară, cu ceva întârziere, am dat petrecere de ziua mea. În afară de faptul că am luat amplificatorul şi boxele, n-am făcut pregătiri prea deosebite. Am fost la ruşi şi la Trader Joe’s şi am luat diverse chestii de mâncare, care chiar s-au ras. Am dat cu Roomba de cinci ori prin sufragerie, că nu mai dădusem de vreo trei luni (şi de-abia pe la sfârşit a terminat cu stratul de coji de seminţe, păr şi firimituri şi a început să sugă praful din mochetă).

Daria a vrut neapărat să-mi ia tort, aşa că vineri seară am ieşit la o cofetărie din Castro unde mai mîncasem (Sweet Inspiration) şi unde servesc diverse feluri de tort la felie. Am luat unul foarte mişto, aproape fără blat, numai cremă de ciocolată. Şi mi-am făcut şi eu damblalele de geek cu lumânările, pentru că am vrut să cumpărăm 2 şi 8, dar nu mai aveau de nici unele, aşa că mi-am scris vârsta în binar: 11100. S-a distrat casierul, m-a întrebat cine împlineşte 11.100 de ani, dar n-am stat să-i explic 🙂

Cu barul am stat bine, am zis să avem câte un pic din toate. Acum avem şi mai puţin, dar tot din toate, că n-au terminat complet nici o sticlă, şi nu prea mai încap în dulap. Pe lângă asta, am terminat petrecerea cu mai mult vin decât am început-o, pentru că lumea mă ştie de beţiv şi au venit toţi cu sticle de vin (mare parte roşu!). Mai rău e că au rămas tone de cola, sprite şi alte zaharicale, pe care eu de obicei nu le cumpăr, dar acum dacă le am în casă mi-e că le beau.

Vecini n-au prea venit, deşi i-am invitat pe toţi (am pus un afiş la cutiile de scrisori). A fost unul singur, dar i-a plăcut, a stat mai bine de trei ore. Şi tot nu ştim sigur cum îl cheamă 🙂 Vecinul de jos, care venea pilit şi se dădea la toţi băieţii de la petrecere, n-a mai venit, pentru că nu ştiu cum a făcut de-a murit (când am venit din România am găsit zeci de scrisori de-ale lui pe cutiile poştale şi pe toate scria de mână „decedat”). Se pare că l-a lovit un camion, ceva destul de urât.

A fost lume multă! Eu m-am simţit foarte bine şi foarte popular. Nu ştiu lor cât le-a plăcut, că au fost vreo 30-35 la apogeu (toţi în sufragerie şi pe balcon), dar cred că s-au simţit bine, pentru că grosul a plecat pe la 2-3. A doua zi m-am sculat la 8:30 să mă duc la biserică şi nu vă zic ce voce horcăită aveam. Dar, important e că am reuşit să-mi continui existenţa făţarnică, noaptea la chefuri şi ziua la biserică.

Duminică am făcut ceva curăţenie şi seara ne-am dus cu Ovidiu şi Corinne în Mountain View şi ne-am dres cu nişte ciorbă la tailandezi. Azi am mai pus chestii pe la loc şi se poate spune că nici nu se cunoaşte.

Uite şi nişte poze cu cadourile. Am primit cadouri foarte mişto anul ăsta! Potrivit invitaţilor mei, sunt un geek care joacă jocuri pe tablă, se panichează când ajunge în bucătărie, se îmbracă cu „casual athletics” şi ascultă muzică de la anul 1000. Probabil unii din ei au dreptate, dar care?

Poze






3 thoughts on “O cameră micuţă, dar de prieteni plină”

  1. La multi ani si mai tarziu.
    Mi-a placut cum ai povestit…
    hihi

    si ziua mea bvine in curand si fac chef… sper … monstru.. ca anu trecut am fost mai cuminte de cat trebuia.

    Cosmin

Dă-i un răspuns lui Anonymous Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *