Cu barca, prin ploaie

Cam aşa ne-am petrecut noi ziua de marţi. Am luat vaporul în jurul Manhattanului, o croazieră de trei ore. Am avut un ghid care a vorbit aproape încontinuu, dar nu era obositor pentru că ne-a arătat tot felul de chestii inedite. Am dat turul Statuii Libertăţii, am trecut pe sub toate podurile şi pe lângă zgârie-nori şi ne spunea poveşti despre fiecare. Şi era foarte pontos, dacă era să-l crezi el construise toate blocurile şi dăduse mâna cu toate personalităţile. Nordul insulei este mult mai deluros şi mai împădurit şi pe alocuri chiar iese la vedere stânca din care e făcută insula. A plouat încontinuu, dar vaporul era acoperit aşa că a fost ok. Doar că nu puteai vedea prea departe. Şi aveau şi un bar, bineînţeles, doar nu m-aş fi îmbarcat trei ore fără să mă asigur că am unde bea o bere la preţ de speculă.

Seara am ieşit iarăşi cu Leuţ să ne cinstim cu vinuri şi cocteiluri. Bravo nouă!

Ce-am mai observat în rest prin New York: sunt foarte paranoici cu siguranţa. Probabil de la atentate li se trage, dar în metrou anunţă din cinci în cinci minute să „rămâneţi calmi” (mai lipsea să zică „mergeţi la locurili voastre”). Şi dacă observi ceva nelalocul lui, trebuie să anunţi un poliţai („if it looks suspicious, it is suspicious”). Sunt multe locuri pe care nu le mai poţi vizita, de exemplu nu mai poţi urca în capul Statuii Libertăţii.

Şi de asemenea, nu prea se pricep să trăiască în înghesuială. Îmi amintesc mult de bucureşteni, sunt extrem de nesimţiţi. De exemplu, bicicliştii trec razant pe lângă tine, eventual şi mergând pe contrasens, în timp ce tu traversezi strada pe roşu. Iar pietonii merg toţi încet şi pe mijloc.

Îmi place însă atmosfera foarte mult, odată ce apuci să ieşi din mulţime. Sunt mii de restaurante şi baruri (cafenele şi scandaluri) şi pe orice străduţă sunt 5-6. Şi toate pline, ceea ce e şi firesc având în vedere că toate au deasupra 10-20 de etaje. Am căutat într-o seară un restaurant în apropiere de hotel, ca să mergem pe jos, şi am găsit zeci într-o jumătate de milă. Şi fete frumoase, indiscutabil mai frumoase decât în California (probabil din cauză că astea se şi piaptănă). Dar chiar şi aşa, nu cred că aş rezista să stau în înghesuiala asta, eu care mă credeam orăşean. Cred că San Francisco sau Boston au un echilibru mai bun între densitate, atracţii şi puturoşenie.

Metroul e bestial, în afara căldurii înfiorătoare de vara. Vine des şi merge peste tot. Cred că în general e mai practic chiar şi decât taxiurile, pentru că pe sus e trafic. Singura chestie e că în weekend închid multe staţii şi trebuie să improvizezi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.