Rătăcirea cea de pe urmă, mai mare decât cea dintâi

Iată o ştire care m-ar distra copios dacă n-aş fi atât de înverşunat împotriva DMCA şi DRM:

sursa1 (AppScout) | sursa2 (cnet)

În esenţă, o companie s-a supărat pe alte companii şi le dă în judecată pentru că nu-i folosesc produsele. Dar contextul e extrem de periculos. DRM (Digital rights management) cuprinde orice tehnologie pe care proprietarul unor informaţii (mp3-uri, de exemplu) sau al unui echipament hardware (mp3 player, de exemplu) o foloseşte pentru a limita copierea informaţiei sau modul de folosire a echipamentului. De exemplu (caz practic), dacă plătesc $10 ca să cumpăr un meci de fotbal în direct de la UEFA.com, am dreptul să-l văd sub Windows, folosind Windows Media Player, dar nu sub GNU/Linux folosind mplayer. Sau pot vedea meciul, dar nu-l pot salva pe disc ca să-l mai văd o dată mai târziu. Pentru aia va trebui să mai dau $2, şi voi primi dreptul de a-l mai vedea exact o dată. Mai vreau încă o dată? Încă $2.

Probabil ideea de DRM e bună pentru a preveni spionajul industrial sau pentru alte motive care îmi scapă. Dar nişte idioţi s-au gândit să o folosească pentru muzică, filme, jocuri şi în general documente de uz personal. Vrei să vezi un film pe DVD pe calculator? Nu poţi, decât dacă mai dai $20-$30-$40 şi pe un program care să ştie să decripteze formatul DVD-ului. Dar au omis un lucru: că orice protecţie poate fi spartă. A fost celebru cazul DeCSS, din 1999, când un tip a scris un mic progrămel care ştia să decripteze aceste DVD-uri. Mulţumită lui putem vedea DVD-uri cu un player de GNU/Linux sau cu orice alt player.

Care a fost răspunsul producătorilor de filme şi muzică? Au convins Congresul SUA să adopte DMCA (The Digital Millennium Copyright Act). Actul spune că este ilegal să scrii sau să distribui cod menit să ocolească măsurile de protecţie împotriva copierii. Este efectiv o atitudine de clasa a doua primară: „sunt prea prost ca să inventez o protecţie ca lumea, dar, dacă-mi descrifrezi algoritmul, te bat”. Rezultatele DMCA sunt dintre cele mai crunte. Cercetători din domeniul criptografiei se tem să-şi publice rezultatele de teamă că acţiunile lor ar putea fi interpretate drept contravenind DMCA. Aşa a fost cazul lui Niels Ferguson, care nici măcar nu este american, este olandez, dar îi e teamă să nu fie arestat când vine în SUA la conferinţe. Şi asta pentru că a decriptat HDCP, un sistem criptografic aflat la baza HD-DVD.

Şi-acum apar şi neica nimeni ăştia din ştirea de mai sus, care zic către Apple, Microsoft şi alţii: „Am observat că voi continuaţi să licenţiaţi software care poate fi spart şi prin aceasta încălcaţi DMCA. Noi am scris un program care repară această problemă şi, dacă nu îl includeţi în software-ul vostru, vă dăm în judecată”. Cu alte cuvinte, dacă eu ca persoană cumpăr muzică acoperită de DRM şi folosesc un software luat de pe internet ca să decriptez muzica şi să o ascult unde vreau şi când vreau (şi mai ales de câte ori vreau, că asta-i doare pe ei), atunci următoarele lucruri se întâmplă:

– Eu încalc DMCA şi trebuie să putrezesc în puşcărie ca un nemernic;
– Cel care a scris programul de descrifrare încalcă DMCA şi trebuie să putrezească în puşcărie ca un nemernic;
– Proprietarii site-ului de internet de unde am descărcat acest progrămel încalcă DMCA şi trebuie să putrezească în puşcărie ca nişte nemernici;
– Apple sau Microsoft sau proprietarii programului pe care eu l-am folosit ca să cumpăr melodia originală sunt vinovaţi că au scris un software aşa de uşor de exploatat şi trebuie să plătească cuiva, dar cui?
– MRT, compania lu’ peşte care a identificat şi reparat vulnerabilităţile din programele lui Apple sau Microsoft, ne salvează pe toţi de probleme şi dă Apple şi Microsoft în judecată pentru (minim) $200 pentru fiecare copie vândută a produselor lor.

Corb la corb nu-şi scoate ochii? Americanii au un proverb care susţine exact contrariul: „nu există onoare între hoţi”.

4 thoughts on “Rătăcirea cea de pe urmă, mai mare decât cea dintâi”

  1. io cred ca lumea asta poate trai macar o luna fara sa cumpere ceva in format digital (muzica, film). Cum crezi ca va reactiona industria cu totii sobolanii astia ?
    Macar o luna…
    🙂

  2. mi-a placut textul initial; etste interesant scris..

    mai jos sint alte cateva articole, de care am dat…

    sperantze ca se va face bine sint:

    http://www.macworld.co.uk/news/index.cfm?newsid=18342 – despre vanzarea muzicii fara DRM

    http://arstechnica.com/news.ars/post/20070620-judge-deals-blow-to-riaa-says-students-can-respond-to-john-doe-lawsuit.html – RIAA intalneste mici dificultatzi pe la unele universitati

    se intampla insa si chestii neplacute:

    http://www.michaelgeist.ca/content/view/2049/125/ – se doreste un DMCS canadian..

    http://www.pcmag.com/article2/0,1895,2148802,00.asp – un amendament ce ar interzice copierea sau backupul DVDurilor 🙁

    http://yro.slashdot.org/article.pl?sid=07/06/13/2057251&tid=95 – probabil nu mai e noutate ca exista cenzura…

    altele:

    http://www.lawbean.com/2007/06/23/internet-radio-to-fall-silent-in-protest-on-june-26th/ – unii vor sa protesteze

  3. Mişto legături, mersi mult. Vânzarea fără DRM e o chestie bună, dar nu înseamnă decât că fizic vorbind vom putea copia muzica de colo-colo. Deci revenim la faza dinaintea DRM. Dar va fi în continuare ilegal să copiezi muzică sau să i-o dai şi prietenului tău să o asculte. E trist că rămânem în continuare într-un stadiu de haiducie / luptă de gherilă.

Dă-i un răspuns lui alexander Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *