Bucureşti, zăpadă, parcări şi taxiuri

În anul 2008, Bucureştiul este încă la mila Domnului. O iarnă bună este una în care ninge puţin, iar o zăpadă mare parcă ar fi a 11-a plagă a Egiptului, comparabilă în gravitate cu moartea întâilor-născuţi.

Am petrecut trei ierni grele în Boston şi niciodată nu mi-a fost dat să văd aşa mormane de zăpadă pe bulevardele mari. Om fi noi mai proşti de nu le putem dovedi? În Boston, soluţia era ca, îndată ce se prognoza câte o zăpadă mare, să interzică parcarea pe anumite artere mari din oraş, iar pe acelea le parcurgeau în permanenţă cu plugurile şi le menţineau curate. Pe străzile mici, ce-i drept, nu se putea intra întotdeauna, dar măcar puteai ajunge dintr-o parte în alta a oraşului la fel de bine ca şi vara. Şi sigur că în timp veneau şi camioanele care încărcau troienele şi le duceau undeva (nu apucau să se transforme într-o mocirlă neagră, acea soră urâtă a zăpezii).

De când cu zăpada, Bucureştiul a devenit o mare parcare. Cumva, printr-o conexiune care mie îmi scapă, dacă pe prima bandă sunt parcate maşini, iar pe a doua a dat plugul zăpada, rezultă că pe a treia poţi parca alte maşini. Şi aşa pe drumuri de 3 benzi + tramvai pe sens ajungi să mergi doar pe linia de tramvai. Dacă mai dă încă o ninsoare, probabil vom avea nevoie de vreo şase benzi pe sens ca să mai putem merge undeva (eventual ne învârtim toţi prin Piaţa Unirii). S-a gândit cineva să prevadă că nu are unde să lase maşina şi, în consecinţă, să o lase acasă?

Zăpadă sau nu, taxiurile nu mai vin la comandă. Ştiu pe dinafară 5-6 numere de companii mari, dar cam în 50% din cazuri, după un sfert de oră de stat la telefon, descopăr că în zone ca Vatra Luminoasă sau Timpuri Noi nici una din companii nu are maşini libere. Ştie cineva vreo firmă bună? Una care vine nu doar când nu e agolmeraţie, nu e zăpadă, nu e weekend şi nu sunt sărbători?

Bucureştiul a avut şi părţi frumoase de sărbători. De exemplu, decoraţiile de pe Magheru, cele care imitau fulgii de zăpadă căzând, au fost poate cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată. Şi ninsoarea a avut şi o parte bună: măcar vreo două zile, oraşul a fost imaculat. După care a început să iasă din nou la iveală faptul că nimeni nu-şi mai spală maşina. 🙂 Principiul, de o imbecilitate dezarmantă, este că „oricum se murdăreşte”. Pe acest principiu, începând de azi nu mai fac duş.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.