Vegas, baby!

Ieri (pe 18) imi zice Daria „vezi ca diseara mergem la restaurant cu Pavi si Carter, ne iau ei cu masina”. Mi s-a parut mie cam ciudat ca mergem cu ei la restaurant cu o zi inainte de ziua mea, ca vorbisem in principiu sa ne vedem chiar pe 19 cu ei. Dar o cina cu ei nu se refuza niciodata, deci n-am zis nu.

Dupa care pe la 5 dupa-masa incepe Daria sa-mi zica „du-te un pic in baie, ca vreau sa-ti impachetez cadoul si nu vreau sa vezi”. Am bombanit eu un pic, ca nu intelegeam de ce nu-i ajung trei camere sa-mi impacheteze mie cadoul, dar m-am dus pana la urma.

Pe la 7 seara vin Pavi si Carter sa ne ia. Ne pupam noi, ne suim in masina si-i intreb: „unde mergem”? Zice Pavi, „in Burlingame, stiu eu un restaurant indonezian bun acolo” (Burlingame e un oras chiar langa aeroport). Bun, mergem in Burlingame. La un moment dat, cum faceam noi conversatie, ma prind eu ca suntem pe rampa de iesire catre aeroport. Hopa, ce naiba se-ntampla, de ce mergem la aeroport? Carter, foarte prompt: „Mi-au pierdut astia o geanta cand am venit din Oklahoma si trebuie sa ne oprim sa o iau”. Ok, are sens in continuare! Cam la modul „ce stie tot satul, nu stie barbatul”, dar pentru mine avea sens.

Cand a oprit Carter la intrarea de pasageri insa, mi-a picat si mie fisa! Sigur pe mine, zic „aaaaa, avem musafiri surpriza de ziua mea!”. Deja ma gandeam pe cine o fi invitat Daria sa ma surprinda. Numai ca in momentul ala ne-am dat toti jos din masina si Carter a inceput sa scoata niste valize din spate. De ce scoate Carter valize din spate? Credeam ca am venit sa luam o valiza, nu sa lasam? Si asta nu-i valiza mea, ca parca o recunosc? „Unde mergem?”

Si-atunci s-au indurat in sfarsit sa ma lumineze si pe mine: „Vegas, baby!”.

Asadar am ajuns in Las Vegas azi-noapte pe la zece, eu ca o floare, doar cu portofelul si cu hainele de pe mine (imi facuse Daria bagajele pe ascuns). Ne-am dus fuga sa mancam ceva, ca eu nu mancasem nimic toata ziua, in ideea ca mergem la restaurant oricum. Pe la 3 noaptea am terminat si noi cina, ca asa e cu fusul orar in Las Vegas, dupa care am tras un pic la manete si ne-am dus sa ne culcam.

Acum e 19 seara si o sa mergem la Zumanity, un spectacol de circ pentru persoane peste 18 ani. Urmeaza sa aflam daca circul este doar un pretext pentru alte lucruri mai adanci. 🙂

Acest mesaj este scris fara diacritice, deoarece il scriu de pe Mac-ul Dariei (nu am laptopul meu la mine, pentru ca Daria, cu toata inventivitatea ei, nu a gasit un pretext pentru care eu sa-mi iau laptopul la „restaurantul indonezian”).