N-am mai scris de mult, ceea ce înseamnă că nu m-a mai iritat nimic suficient. 🙂
În ultima lună ne-am culturalizat. Am fost la două piese de teatru, Inimă de câine (woohoo) și Capra sau cine e Sylvia (d’oh!). Prima mi s-a părut bine transpusă după nuvelă, deși am citit nuvela acum 13 ani și nu mi-o mai amintesc așa bine. Piesa cu capra e ciudată, în sensul că am râs, am glumit, dar în final n-am înțeles care e mesajul. Că zoofilia e rea? Știam deja, că mă uit la CSI.
Am fost și la două concerte. Primul a fost la Ateneu, o pianistă de 16 (!) ani, Adela Liculescu, cu 4 sonate din clasicisim, romantism și simbolism. Dincolo de frumusețea interpretării, este o experiență care te pune pe gânduri, să vezi cum cineva a făcut cu viața lor de 16 ani mai mult decât ai făcut tu în 31. Sigur, egoul meu mă liniștește 🙂 și-mi amintește că nici eu n-am trăit chiar degeaba, dar oricum, am rămas impresionat. Celălalt concert a fost Tudor Gheorghe la Sala Palatului. A fost reușit, chiar și pentru așteptările mele, care erau ridicate. Ce nu știam despre el este că are așa o limbă ascuțită. N-a uitat să ia în răspăr nicio meteahnă a societății noastre și am avut și senzația (doar vag, așa) că nu-i plac bucureștenii.
Printr-o înlănțuire cursivă a narațiunii, să mă laud și că am început să beau borș. La început am luat o sticlă de la Cora, ca să-mi fac damblaua, dar mi-a plăcut așa de mult, că acum îmi tot cumpăr. Aproape nu mai beau deloc apă și la unele din mese am început să-l prefer chiar și vinului…
În rest, n-am așa multe de povestit și pentru că sunt destul de absorbit în munca la DEX online. Sunt câteva lucruri de nivel înalt pe care le-am tot ignorat de multe luni sau chiar ani și au început să doară. Am adăugat în sfârșit un cache pentru PHP, pentru că loadul pe server ajunsese la 15-20 la orele de vârf și 4-5 noaptea. Sună banal, dar ia încercați voi să recompilați PHP prin SSH cu un load de 5. 🙂 Și am făcut restructurări mari la cod, pentru că îl scrisesem începând de prin 2003, pe măsură ce învățam și limbajul PHP, și era scris cam cu picioarele. Am vrea să angajăm un programator pentru DEX online, dar nimeni nu s-ar fi băgat să preia codul în starea deplorabilă în care era.
Una peste alta, timpul trece, leafa… timpul trece.
Am văzut și eu „Inimă de câine” acum câțiva ani, și mi-a rămas în minte interpretarea lui Marius Manole… Faină piesa! În schimb fetița „virtuoso” nu cred că are de ce să te pună pe gânduri – după cum spuneai și tu, n-ai stat chiar degeaba 🙂 iar în plus, copiii care sunt împinși spre mari culmi la vârste fragede au tendința ori să se piardă în mirajul succesului, ori să se „stingă” înainte de a ajunge la maturitatea creatoare/artistică. Sunt mult prea multe cazuri de acest gen, iar eu sincer simt mai mult tristețe când le văd; avem suficient timp să excelăm, fiecare dintre noi, odată ce atingem maturitatea – copilăria ar trebui să fie un timp lipsit de orice fel de griji, un timp al jocului și explorării, nu al excercițiilor zilnice de pian/pictură/calculator/whatever, lucru pe care cu siguranță îl trăiește acea fetiță…
În altă ordine de idei, codul tău de la DEX-online cred că era extrem de bun dacă a rezistat asaltului de vizitatori pe care îi are site-ul fără cache de orice fel (nici măcar un APC acolo?) – mie îmi pare că de la câteva mii pe zi începe să se simtă drastic lipsa unui cache, mai ales dacă server-ul SQL rulează pe același server (altfel e mai rezonabil). Oricum, m-aș fi oferit eu să ajut la DEX chiar și fără remunerare, dar în ultimele zile s-au schimbat substanțial datele problemei; totuși pot să întreb printre cunoscuți dacă e cineva interesat 🙂
P.S.: Pe când o bericică? Sau un borș dacă preferi 😛
Am vazut Capra sau Cine e Silvia? de… 4 ori, cred. Poate 5. Si am inteles din poveste asa: ca toti avem schelete in dulap, lucruri „imorale” pe care le traim, dar le tinem ascunse in noi din motive de timiditate, teama de judecata sociala, suprapunere de sentimente.. si lista se poate lungi la infinit. Uneori, oamenii nu sunt simpli, desi par al naibii de simpli. Uneori oamenii sunt complicati…
@Mihnea: ce a declanșat nevoia unui cache a fost că am migrat codul la AdoDB (până acum aveam propriul meu ORM). Din cauza asta, am început brusc să includ vreo 220kB de cod PHP în plus și s-a cunoscut imediat. O bere, oricând. 🙂
@Raluca: Da, vezi, în lumina asta parcă are mai mult sens. Eu m-am dus acolo și așteptându-mă la mai mult, pentru că cronicile ridicau piesa în slăvi („o satiră neiertătoare…” și nu mai știu cum).
@catalin: hm, oare de ce imi pare cunoscuta formularea „O bere, oricând!” ?!…
😛
Recompilare din PHP in SSH cu load 5 … da te inteleg ..
Ai fi mirat sa vezi ca multi iau un script de-a gata ii fac si il declara nou ..
De ce era scris cu picioarele, inteleg ca din 2003 pana in 2010 s-au schimbat multe .. dar cat de multe .. eu unul cand am invatat php adica anul trecut am facut-o dupa o carte din 2006 si ca sa zic asa upgrade-uri dupa forumuri, e-books .. de pe unde am putut si cam ce am invatat inca e temelie …
Oricum proprie experienta … decat sa refac un script scris prost .. adica prea multe te taiat sau adaugat prefer sa il refac de la 0 .. pentru ca risc sa imi prind urechile si e frustrant sentimentul ..
Ca si Venice, prefer sa o iau de la 0 cand sunt nevoit sa refac ceva in PHP. Sau, mai nou, fac functii pentru orice. Inca nu n-am prins daca e bine sau rau. Clasele nu mi-au placut niciodata, nu stiu de ce. Am mereu impresia ca abstractizez prea mult si nu am nevoie.