Argentina ziua 1,5

Am ajuns în Argentina! Am stat prima zi în Buenos Aires, iar azi dimineață am zburat spre Bariloche, unde stăm câteva nopți (după care Buenos Aires din nou, după care Salta, Buenos Aires pentru o ultimă noapte și apoi acasă). E o țară interesantă și aveam o teorie (bazată pe nimic) că seamănă în multe privințe cu România, ceea ce începe să se confirme.

Primul lucru care m-a șocat este cum se conduce aici. Șoferii fac multe tâmpenii, dar diferite de cele din România. Am simțit că trec pe lângă un accident de zece ori în vreo 12 ore. Multe intersecții (în afara centrului) sunt complet nesemnalizate. Încă nu m-am prins cine cedează cui, dar cumva ei se înțeleg (cred că strada mai largă are prioritate, dar nu sunt sigur). În aceleași intersecții lipsesc cu desăvârșire trecerile pentru pietoni. Presupun că asta înseamnă că pietonii au prioritate, dar șoferii nu par a fi de acord.

Mâncarea e bună. N-am încercat încă nimic altceva decât vacă sau miel cu cartofi, dar vă anunț când încerc și altceva. 🙂 Le frig cam tare, dar dacă ceri în sânge, ți-o aduc făcută mediu spre bine, ceea ce e perfect.

Sunt foarte multe mașini europene în Argentina; e chiar un sentiment ciudat, la capătul opus al Pământului. Și în special, sunt o grămadă de Renault 12, cele care arată exact ca Daciile vechi. Multe din mașini au o sticlă sau un bidon de plastic lipite pe capotă, ceea ce credem că înseamnă că sunt de vânzare (nu ne-am lămurit încă).

La un magazin am făcut diverse cumpărături și vânzătoarea n-a avut rest să-mi dea, așa că mi-a dat o caramea. 🙂

În prima seară am fost la un spectacol de tango și a fost drăguț. Erau trei cupluri de dansatori și o orchestră cu cvartet de corzi, pian și acordeon, plus un vocalist (dat cam tare). Andreea spune că a fost cam turistic, în sensul că au cântat numai tangouri celebre. La acel local am făcut două comenzi, una înainte de show și una în timpul showului și de ambele dăți nota ne-a fost scrijelită pe un șervețel, ceea ce mă face să cred că am plătit-o la negru. 🙂

Aproape toată lumea vorbește engleză aici. Am fost chiar impresionat, pentru că noi știm spaniolă și nu prea, dar pe oricine am întrebat ceva a știut două vorbe în engleză ca să ne îndrume. Și altceva ce mi-a plăcut la ei e că stau la coadă la autobuz (coadă în formă de linie, nu meeting spontan).

Argentina folosește un format cu trei litere și trei cifre pentru plăcuțele de înmatriculare, ceea ce înseamnă că pot genera 17 milioane de numere într-o țară de 40 de milioane de locuitori. Mi se pare interesant.

Gata, trebuie să fug. Azi suntem în Bariloche și fugim nu știu unde pe o insulă pe lac.

5 thoughts on “Argentina ziua 1,5”

  1. Va dorim o vacanta cat mai placuta si interesanta vazand ca intr-un fel va simtiti ca acasa….pe undeva in Romanica !
    Apropo, sa stii ca e f posibil ca R12 pe care le vedeti sa fie chiar fabricate la Pitesti. Am avut mult export in Argentina. Chiar Dacia mea veche era pregatita pt export in Columbia dar am salvat-o eu din patriotism fierbinte sa nu paraseasca tarisoara noastra .
    PS Cred ca nu iti vine o idee de afacere sa trimiti inapoi acasa un vapor plin cu piese de schimb pt Dacii ! Sau invers !

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *