Argentina ziua a 5-a? Sau a 6-a? Ce zi e azi?

Ultimele 3 nopți le-am petrecut în Bariloche, un orășel la sud-vest de Buenos Aires, aproape de granița cu Chile, și am avut multe aventuri drăguțe. Într-una din zile am fost la Villa la Angostura, un sătuc pe nordul lacului de unde pleacă tot felul de bărci și trasee turistice. Am luat și noi o barcă de-a lungul peninsulei la sud de oraș și ne-am întors pe jos, 12 kilometri. Toată peninsula este un parc național, botezat Arrayanes după arbuștii pe care îi conține.

Într-una din seri am luat o cină mai dichisită decât de obicei. Mâncarea e bună oriunde te duci, dar în seara respectivă am avut parte și de o servire interesantă. Am făcut rezervare la o pensiune unde am fost aproape singurii clienți la cină, iar proprietarul ne-a gătit după rețetele mamei lui, cu aperitiv, cu desert, cu băuturi, de abia ne-am mai întors treji acasă. În afară de noi șase, mai luau cina un cuplu, dintre care ea lucra la Google. Ca să vezi.

În ultima zi am luat-o mai ușor, am condus de-a lungul unui circuit unde poți să parchezi din loc în loc și să admiri priveliștea. Chiar a fost mai frumos decât mă așteptam, pentru că lacul Nahuel Huapi are multe golfulețe și peninsule și arată splendid de sus (n-am poze încă…). Am fost și cu prietena noastră la un salon de masaj, pentru că își făcuse programare, așa că am avut 90 de minute să admirăm salonul. Avea o concepție artistică deosebită, cum n-am văzut nicăieri în România. Spuneam eu că seamănă Argentina în multe privințe cu România, dar la capitolul ăsta cred că ne-au depășit. N-am văzut la noi designuri așa frumoase ca aici, deși funcțional cam tot aia era, o saună și un salon de masaj.

Aseară ne-am văzut și cu doi prieteni foarte buni – îi las pe ei să se semneze dacă nu vor să rămână anonimi. 🙂 Mi s-a părut întâlnirea secolului, pentru că ei bântuie prin toată America de sud și nu m-am obosit să le scriu, că mi s-a părut șansa zero să ne intersectăm. Dar ieri eram prin Bariloche, iar ei au citit postul meu anterior și mi-au dat repede un SMS. Așa că aseară am băgat niște fripturi împreună.

Mă distrează câinii vagabonzi de pe-aici. Sunt foarte mulți, deși nu chiar așa de mulți ca în București. Sunt ceva mai bine educați, dar și ei latră aiurea la te miri cine. Cei din Bariloche erau haioși pentru că se atașau de câte un turist și îl urmăreau până departe, parcă își căutau stăpân. Pe noi ne-au urmărit unii 12 kilometri, întreg traseul din Arrayanes. Dacă îi mai și mângâi, chiar nu mai scapi de ei.

Azi am zburat înapoi în Buenos Aires, unde stăm 5 nopți. Gata, plecăm în oraș. Scuze, sună cam mecanic, dar scriu mereu pe fugă. O să am și poze și atunci o să arate mai bine. 🙂