Bezmeticind prin Londra

Azi am avut o zi lungă. Ca să ne meargă bine, am început pe la 12 cu un brunch (în traducere, o crăpelniță pentru oamenii care dorm până la 10 și se scoală deja flămânzi) cu prietenii de pe aici. Apoi ne-am dat seama că ne-am întins prea mult cu masa și nu mai aveam destul timp să vedem Turnul Londrei, așa că am decis în pripă să mergem la Catedrala Sf. Paul și să urcăm sus în dom. Zis și făcut și nu ne-a părut rău. Domul are o înălțime de 111m și nu se poate urca decât pe scări, iar de sus Londra se vede chiar spectaculos, în toate direcțiile. Sigur, pentru 15 lire mă așteptam să mă ducă cel puțin pe orbită, dar m-am mulțumit cu un morman de poze făcute din dom.

Am (re)văzut și cripta catedralei unde odihnesc cohorte de sirs, lords și ladies, ale căror trăsături comune sunt că toți și-au iubit țara și toți sunt morți. Cripta e o adunătură eterogenă, dar fascinantă, de statui, coșciuge, basoreliefuri, plăci comemorative. Nu ai nici pe unde să calci altfel decât pe morminte. Din criptă se trece, convenabil, direct în cafenea, magazin și toalete.
Am vrut să căutăm bilete la vreun spectacol, dar nu ne-am putut pune de acord (iar faptul că aveam de ales între Lion King și Chicago nu a ajutat). Drept care am hălăduit pe străzile Londrei până seara și am făcut poze pe timp de noapte, care înseamnă că nouă din zece sunt bune de aruncat. Dar atmosfera era frumoasă, parcă tot orașul ieșise să se plimbe.
Spre seară ne-am proptit într-un pub local și am comandat, toți pe linie, fish & chips și bere.
E greu să fii turist!







Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.