De recitit la 31 decembrie 2011

Ca să parafrazez gluma unui coleg, „De la anul chiar voi fi un om mai bun! Aaaaaa, ia uite, a trecut deja de miezul nopții, ce bine, am un an întreg să lenevesc”.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă scrieți bilete singuri? 🙂 Cum ar fi când lăsați rufele la spălat, plecați de acasă și vă lăsați un bilet cu „pune rufele la uscat”, ca să nu uitați și să zacă în mașină trei zile (să spunem că asta i s-a întâmplat, ăăăă, unui prieten). Cam același e și rostul acestui post.

2010 nu a fost un an strălucit; a avut bune și rele, am văzut lucruri noi, am învățat, dar sfârșitul face filmul, iar sfârșitul a fost lipsit de glorie. Am tratat haotic, egoist, fără răbdare sau copilăros multe aspecte din viață și asta m-a costat enorm. Nu cred în liste și rezoluții de Anul Nou (din același motiv pentru care nu cred în cărți de self-help), dar pot să încerc să-mi adaug câteva principii relativ ușor de urmat și să sper că pe 31 decembrie 2011 mă voi simți un pic mai împlinit decât pe 31 decembrie 2010.
Un prieten tocmai a postat un articol cu un sfat fantastic de simplu despre productivitate, preluat de la Jerry Seinfeld. (Pentru nevorbitorii de engleză, articolul spune să-ți iei un calendar mare de perete, cu toate cele 365 de zile pe o singură foaie, și să bifezi cu un X zilele în care ai reușit să lucrezi la proiectul tău. X-urile arată bine lângă alte X-uri și sfatul este să te lupți să nu întrerupi lanțul). Exact asta fac acum cu Wii Fit, unde mi-am propus, și am reușit timp de 4 luni, să alerg 30 de minute cel puțin o dată la două zile. Precis merge generalizat la atâtea și atâtea activități de care am nevoie în fiecare zi.
La carieră îmi este mai simplu să îmi cuantific obiectivele. Vreau să lucrez la civvic.ro, un proiect nou prin care, pe termen lung, vreau să ajut la deșteptarea spiritului civic la români. Primul pas, care probabil va dura mai mult de un an, este digitizarea, ierarhizarea și publicarea sistematică a întregii arhive a Monitorului Oficial (vreo 250.000 de mii de pagini de la Revoluție încoace). Și nu vreau să pun un X în calendar decât în zilele în care lucrez trei ore la asta. Am stat în dubiu dacă să-mi cer trei sau patru ore, dar o ștachetă prea înaltă e o invitație la eșec și la frustrări.
Vreau să continui să-mi fac exercițiile fizice. Din septembrie număr pe degete zilele în care am sărit ora zilnică (da, 60 de minute) de exerciții. Și organismul meu îmi mulțumește. Am ajuns în sfârșit, după eforturi de vreo 6-7 ani, la greutatea pe care eu o consider optimă pentru mine, ba chiar mai jos cu vreun kil. E un sentiment mirific să vrei să bagi în tine ca spartul o mâncare bună, să ți se declanșeze reflexul „băi, sunt gras ca un porc, ce naiba”, apoi să-ți amintești „ah, ba nu, chiar îmi permit”. 🙂 Secretul, în cazul meu, a fost să fac efortul să înțeleg că ziua are 23 de ore, că rutina fizică nu e ceva opțional, ci e ca spălatul pe dinți.
La asta vreau să adaug, sau poate să substitui ocazional, mersul pe bicicletă. Mi-am cumpărat de curând un Cube Hyde (cu butuc intern, woot!) și abia aștept să-l plimb peste tot prin oraș și poate și prin afară. Mi-a intrat microbul mersului pe bicicletă și bine a făcut, pentru că îmi limpezește mintea foarte mult. Ok, uneori aș vrea să pot să și mâzgălesc chestii pe o ciornă în timp ce merg cu bicicleta și mă gândesc la proiectele mele, dar deh, nu poți să le ai pe toate.
Vreau să mă țin de Guitar Hero, acum dacă la The Place a devenit obișnuită seara de joi ca seară de Guitar Hero și dacă tot mi-a adus Moșu’ și mie unul. 🙂 Nu e ceva în care să investesc prea mult, dar acum joc pe nivelul mediu și aș vrea să ajung să joc pe nivelul greu, că mă atrage butonul ăla portocaliu. Am și o chitară reală care adună praful, și mă tentează să încep să studiez și asta, dar nu suficient încât să fac din asta o promisiune.
Vreau să continui să adun muzică de ascultat. De prin 2007 până toamna asta cred că am cumpărat maxim 10 albume noi și e păcat, pentru că e așa mult de explorat și muzica ne aduce atâtea bucurii de durată. Toamna asta, dintr-una într-alta, i-am descoperit pe Propellerheads, Skeewiff, Bobby Hughes, Katie Melua, Tony Joe White, și alți câțiva, care mi-au adus un aer nou după ce mă săturasem de toate albumele mele.
Creșterea personală, din păcate, e mai greu de urmărit cu X-uri într-un calendar. 🙁 Aș vrea să pot fi mai puțin nonșalant în raport cu oamenii, pentru că am tot călcat pe sufletele altora, fără altă scuză decât că am făcut numai ce-am vrut eu, și nu e bine.
Vreau să învăț să-i ascult pe toți, dar să fac ca mine, pentru că acum sunt divizat: pe unii îi ignor, iar pe alții îi ascult orbește. Și sfaturile sunt bune, dar adesea le urmez chiar și când intuiția îmi spune că nu-mi vor aduce nimic bun (și timpul îmi dă dreptate).
Și vreau să mă strădui să deschid gura atunci când ceva nu-mi convine, să fiu mai puțin împăciuitor cu toată lumea. Atitudinea asta ar fi absolut contrară temperamentului meu introvertit, dar, în rarele ocazii când am făcut așa, mi-a fost întotdeauna bine și i-am ajutat și pe cei față de care am fost sincer. Așa că aveți grijă! 🙂

7 thoughts on “De recitit la 31 decembrie 2011

  1. La mulţi ani, Cătălin! pace, linişte, proiecte rezolvate, reuşite şi împliniri, sănătate şi putere pt. tine şi întreaga familie!
    Da, este timpul – la început de an – pt. repoziţionări, reaşezări, calcule şi corecturi, reanalizări şi noi imbolduri personale, totul pt. a te mobiliza si a face faţă provocărilor de peste an, de a te încărca energetic(ex: mişcări fizice, activităţi programate şi duse la îndeplinire prin rigoare şi îndemn, consum mental şi fizic optim, fără exces sau ţinte false, supraevaluate, disciplină şi rigoare, curaj de a face toate astea, nevoia de autocunoaştere în stare de alertă permanentă etc.), de a consuma propria viaţă într-un scop util, încercând să te adaptezi provocărilor, de tot felul, noului an. Da, recunosc faptul că eşti, şi încerci să rămâi, o minte ordonată, minte ce ridica ştacheta permanent, funcţie de nevoile de moment sau în funcţie de ce comenzi pe termen lung i se setează. Toate acestea influenţează, precum un soft de calculator, autoevaluarea şi iniţiază sau proiectează propria imagine în exterior, a ceea ce reprezinţi tu ca om în raport cu toţi ceilalţi. Cam aşa ar trebui să funcţionăm toţi, dar, aşa cum şi la maşini sunt mărci, şi mărci, şi noi oamenii suntem diferiţi, limitaţi sau chiar şterşi, invizibili uneori. Doar o masă de manevră, marea majoritate, iar ceilalţi, elitele, vârfurile, crează, decid şi împing înainte societatea în ansamblul ei.Of, ce m-am întins la vorbă. Scuze! La mulţi ani cu sănătate! cu stimă şi respect,
    Silviu

  2. La multi ani si de la mine. Sper ca la 31.12.2011 sa pot zice „nu te recunosc” (in sensul bun…). Ai grija ce schimbi la tine, unele sunt totusi de folos! Sa te tina puterile sa faci tot ce ti-ai propus. mama

  3. Foarte faină ideea cu civvic.ro, chiar m-am delectat (și înfiorat pe alocuri la amintirea acelor zile) cu primele „publicații” din ’89/’90… Ca sugestie, poate hack-uiești MediaWiki să sorteze pagina asta altfel decât alfabetic:
    http://civvic.ro/wiki/Categorie:Monitorul_Oficial

    În rest, o să încerc să pun în practică „metoda calendarului”, deși după încercările precedente de acest gen, după ce trece perioada de noutate cam rămân uitate pe undeva 😛

    Spor la Wii, GH și toate celelalte proiecte, eu unul am trecut pe listă să ne vedem de mai multe ori anul ăsta 🙂

  4. Draga Cataline,
    La multi ani !
    Iata-ma citindu-ti postarea rand cu rand la prima lectura cu aceeasi placere ca de obicei dar odata ajuns la final zau ca nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang ! Oare sa-mi scot palaria in fata logicii tale aparent impecabile si uneori chiar induiosatoare mai ales cand propria ta distinsa mama te incurajeaza inteligent atentionandu-te sa fii f atent la ce-ti propui sa schimbi ?
    Sau dimpotriva ar fi mai constructiv sa ma revolt si sa-ti arunc manusa provocandu-te?
    Asta poate pentru ca in aceste zile parca pluteste intre noi spiritul celui mutat la Domnul exact cu un an in urma care asa cum spuneai ti-a fost nu numai profesor ci si mentor.
    Asadar parca-l aud pe Mitrache luindu-te tare ca sa te scoata din inertie ,sa te ambitioneze astfel incat sa dai tot ce poti din tine:
    „Ce-i asta Francule ?! Ti-ai facut program de domnisoara de pension pe 2011 ?! Trei ore pe zi ,ma vezi sa nu te spetesti ! Vrei sa iei atitudine civica cu program intre ora de gimnastica de slabire si plimbarea cu bicicleta fara aripi care te stropeste in ploaie din cap pan,la co…? Ca sa faci ce, ma Francule ? SA copieeezi bai?!Ma,uite-te la mine ca nici mort nu pot sa cred ca nu te mai duce pe tine capul sa faci tu legi logice adevarate si te apuci acum de copiat gainaturile de legi sparcuite de niste banditi in Monitorul Oficial ! Asa te apuca pe tine spiritul civic,asa vrei sa te urmeze pe tine gloata la rascoala,la revolutie ? Ce ma ,ti-a zis careva ca poti sa semeni cu Lenin daca iti lasi putina barba ?
    Du-te ma pe Internetul tau si aduna repede o echipa de baieti tari ca tine si faceti voi tot SOFTul Romaniei de acum incolo pe o suta de ani ! Asculta-ma pe mine, eu stiu ce poti ! Ce pipa mea mai astepti ?!Progresul in Istorie a fost facut intotdeauna de elite nu de ciobani.
    Si mai termina ma odata cu prostiile alea de vise de pensionari care vor sa iasa la sosea sa se intreaca cu coana Mita biciclista!Asta-i visul tau ?!
    Esti frustrat , n-ai avut tricicleta cand erai mic ?
    Bai, daca nu m-asculti sa stii c-o sa cobor odata noaptea la tine sa te sperii cerandu-ti niscaiva tutun de pipa ca pe aici pe sus pe la noi nu mai fumeaza nici dracul !
    Aici avem legi beton !”
    Stiu ca esti credincios si Dumnezeu te va indruma intotdeauna cu cei mai buni ingeri ! Amin !
    Cu drag.

  5. @Anonim — deși cred că știu cu cine vorbesc. 🙂

    Știu ce spuneți, și m-a distrat la nebunie felul în care ați ales să o spuneți, dar am nevoie și de niște timp pentru mine, cel puțin în primele câteva luni din 2011. Restul lumii poate să mai aștepte.

    Oricum, eu nu (mai) cred în slujbele cu normă întreagă. Din experiență, ultimele 3-4 ore mai aduc cel mult un 10% de productivitate. Prefer să mă concentrez pe două slujbe cu jumătate de normă (a doua fiind DEX online, care încă îmi ocupă destul de mult timp).

  6. Cata,La multi ani tie si familiei tale!Pai ai uitat de ….ceva…intalnirea aia cu colegii din generala,de care imi povesteai anul trecut prin septembrie?te pup

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.