Jos toată lumea și să fie bine în lume

Dat fiind că m-am implicat săptămâna trecută în greva împotriva PIPA și SOPA, am avut ocazia să compar două proteste desfășurate concomitent. Nu stau bine nici cu spiritul de observație, nici cu memoria, dar în acest caz câteva concluzii se pot trage și de pe Lună.

Protestele se fac pe lucruri clare. Nu are nicio valoare să ceri „să fie bine în țară” la modul general. Greva împotriva SOPA și PIPA a cerut un lucru foarte clar: nu vrem să treacă proiectele de lege SOPA și PIPA. Greva a obținut, în numai două zile, un prim pas spre victorie: proiectele de lege au fost amânate pentru revizuire.

Protestele nu se fac pentru „jos Guvernul”, ci pentru „Guvernule, fă ce vrem noi”. Dacă transformăm un set de dorințe legitime într-o vendetă împotriva unui set fix de persoane, ne îndepărtăm de la scopul final al democrației: vrem să trăim în libertate, nu să ostracizăm pe cineva. Dacă dorințele protestatarilor s-ar îndeplini astăzi (jos Băsescu, jos Guvernul), România s-ar cufunda în anarhie. Grevele de pe Internet au cerut Senatului SUA să facă ceva, nu să plece.

Protestele se fac pașnic. Incitarea la violență este o idee periculoasă. Am văzut o pancartă cu „angajez lunetist”, ca să nu mai vorbesc de îmbrânceli absurde și atacarea forțelor de ordine. Grevele anti-SOPA au fost un echivalent al grevei foamei. Nimeni nu a cerut asasinarea nimănui, nici măcar într-o țară în care dreptul la exprimare liberă permite acest lucru.

Nu sunt în general împotriva protestului umoristic, dar umorul din Piața Universității este abject („angajez lunetist”), de prost gust („Udrea, chioru și piticu” etc.) și împănat cu greșeli de ortografie („capu lui Băsescu” etc.). Hazul de necaz are șarmul lui, dar prefer oricând o schimbare în bine. Orice încercare de umor distrage atenția de la revendicări. Greva anti-SOPA a fost în general sobră, pentru că pericolul reprezentat de cele două proiecte de lege este departe de a fi distractiv. Numai site-urile de satiră au protestat în același spirit, ca de exemplu The Oatmeal.

Închei cu un exemplu de revendicare: reduceți TVA, măcar până la 15% și ideal la 6%. Este o propunere clară, sobră, pașnică, implementabilă într-o zi și care ar face mai mult bine României decât toate demisiile. Mai am douăzeci ca asta, dacă îi pasă cuiva.

13 thoughts on “Jos toată lumea și să fie bine în lume”

  1. Revendicarea 2: Eliminarea taxei radio-TV

    Revendicarea 3: Sa aiba primariile dreptul sa eutanasieze maidanezii.
    (Legea care le permitea sa faca asta a fost contestata or something de nu-stiu-cine si nu a mai trecut… asa ca trebuie sa asteptam nu-stiu-cat pana cand o vor propune din nou, pana o vor vota etc.)

  2. Ba să fie fie bine și pace în lume! Că altfel se supără sindicatul Miss Univers și viitorul concurs va fi organizat sub formă de protest…

    Protestul ăsta din piață mi-a stîrnit niște amintiri din școală, cînd se făcea careul în curte și fiecare clasă chițăia în felul său, avînd glumele sale și neinteresîndu-se de ce se întîmplă în celelalte părți (iar scopul comun era scăpatul de școală). Cred că dacă ar fi venit unii să ceară reinstaurarea Republicii Socialiste, nimeni din piață nu i-ar fi băgat în seamă…

    După cum spuneam unor colegi, ne descurcăm atît de jalnic cu democrația, încît nici anarhie cum trebuie nu sîntem în stare să creăm…

  3. Liviu: așa e, ar ajuta niște zgomot și cu câinii vagabonzi. De obicei fac zgomot numai cei care îi „ocrotesc” (asigurându-le o viață mizeră și violentă), pentru că sunt mai organizați (în fundații) și au bani.

  4. Că ziceai de TVA, o soluție care nu ar afecta bugetul prea mult ar fi să „furăm” sistemul de TVA pentru alimente în Marea Britanie:

    TVA 0% pentru alimentele de bază (făină, zahăr, pâine, legume, carne, lactate, biscuiți, etc)

    TVA normal 24% pentru restul alimentelor (ciocolată, bomboane, chipsuri, iaurt cu fructe, înghețată, popcorn, bere, vin, votcă și alte lucruri mai puțin esențiale)

  5. Cătă, extrapolezi din doar două exemple. Vezi Occupy Wall Street, ei nu au avut nimic concret de cerut. Uneori trebuie să protestezi și doar pentru că ești furios.

    Eu mă întreb – oare protestele din trecut care au dus la schimbări, aveau întotdeauna cerințe concrete? Mă refer la marșurile lui MLK, feminismul, flower power, protestele din ’68 din Chicago…

    Ar fi interesant de făcut un pic de research și de văzut care din ele au dus la rezultate și care din ele cereau chestii clare și concrete.

  6. Si Alexander Hausvater intr-un interviu la TV sustinea acelasi lucru. A fost intrebat daca o sa iasa in strada. A spus da, dar in momentul in care oameni vor cere ceva anume si ceva pozitiv.

    Hai sa bataim niste mesaje pro in piata 🙂

  7. Vivi, răspund târziu. :-/ Occupy Wall St. are o listă de cerințe la nivel înalt, dar cu mult mai clare decât „jos toată lumea”: un control mai bun al băncilor, investigarea practicilor dubioase care au dus la recesiunea din 2008, ceva încercări de democrație directă. Din păcate n-am fost prin zonă, tu știi mai bine ca mine, dar mi s-au părut mult mai coerenți decât ai noștri.

    Mișcarea hippie cred că nu și-a propus lucruri concrete, dar, prin pacifism și creativitate (ca să nu zic altered state of consciousness, hehehe) au dus la o revoluție culturală și morală. Ai noștri nu cred că au fibra morală ca să ajungă acolo; sunt violenți, negativiști și cu o creativitate cam răsuflată („Chuck Norris, help”).

    Hm, cred că pozitivismul este principala diferență. Compară sloganuri ca we shall overcome sau flower power sau bring tent cu… nimic, really.

  8. Eu cred că mai benefică decât reducerea TVA ar fi reducerea impozitării muncii. Motivul este unul pragmatic, TVA de bine de rău se colectează de când cu mall-urile. Pe muncă există mult mai multă evaziune, iar cei care plătesc corect duc greul.

  9. ”Dacă dorințele protestatarilor s-ar îndeplini astăzi (jos Băsescu, jos Guvernul), România s-ar cufunda în anarhie.”

    Stallman: „Libertatea nu înseamnă o alegere între un stăpân sau altul. Libertatea înseamnă să nu ai stăpân”

    😉

  10. Știu unde bați, 🙂 dar nu mi se pare o contradicție în termeni. Un guvern democratic nu „stăpânește” în sensul feudal, ci coordonează, administrează, veghează la bunăstarea societății (vorbim la modul idealist). N-am o problemă ca cineva pe care eu l-am ales să dea niște legi pentru binele meu și nu-l percep ca pe un „stăpân”.

    1. Păi ce rost are să vorbim la modul idealist? Scrisorile de la SRR cred că au fost foarte concrete 😀

      1. Ei, și tu. 🙂 Scrisorile de la SRR au fost o încercare de „a stăpâni” la fel cum un copil își testează în permanență părinții să vadă dacă li se poate urca în cap. Dacă ești ferm cu el, se potolește. 🙂

Dă-i un răspuns lui Liviu Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.