La dinţar

Zilele astea am trecut mai des pe la dentist şi m-am gândit să dau raportu’, că doar despre asta nu povestisem până acum.

În primul rând, mă mir de fiecare dată câte practici au ăştia aici pe care eu în România nu le aud nici măcar pomenite în treacăt (e drept că în România nu prea călcam pe la dentist, că mi-a luat ceva să înţeleg că alţi dinţi nu-mi mai cresc). De exemplu, ăştia aici recomandă detartraje la şase luni, şi cam orice asigurare ţi-ai lua îţi acoperă două detartraje pe an, deci lumea chiar se duce. Pe urmă, absolut orice dentist îţi spune să foloseşti aţă de dinţi, ba chiar după fiecare masă. Eu până n-am ajuns în America chiar n-am ştiut că există un asemenea obiect ca aţa de dinţi, credeam că dacă nu ajungi cu scobitoarea, aia e, aştepţi până se cariază.

Zilele astea m-am dus la dentist pentru „deep cleaning” sau „curăţare în adâncime” (ca reclamele la detergenţi). Asta înseamnă că te râcâie pe dinţi pe sub gingie, adică de acolo de unde dintele nu se mai vede. Ca să vadă dacă ai nevoie de aşa ceva, îţi înfig un fel de ac gradat pe la fiecare dinte ca să vadă până unde intră. Şi dacă intră mai adânc de 3-4 milimetri cică e de rău, că se formează pungi de bacterii şi aşa apare gingivita. Dar după o curăţare din asta în adâncime, pungile alea se închid şi bacteriile mor de necaz.

Şi mai am şi acum de tras cu unul din nervii pe care mi i-am scos în România (aici se numeşte „root canal”, nu mai ştiu la voi la rumanesht cum spuneaţi). Nu mi-e clar care-i diferenţa între cum operează aici şi acolo (pe lângă materiale). Cred că cei din România, după ce scot nervul, nu umplu canalele alea cu nimic şi deci există posibilitatea să se degradeze mai departe. Aici le umplu frumos, le şi bătătoresc cu lopăţica, dar se pare că la mine a fost cam târziu, deşi mi-am refăcut amândoi dinţii cu probleme, dar unul din ei s-ar putea să fie irecuperabil.

Şi deci există o probabilitate ca în următorii câţiva ani să-mi pierd primul meu dinte (în afară de o măsea de minte care nici până azi nu mi-a crescut). Dacă vreţi poze cu el amintire să-mi spuneţi, am nişte radiografii, o splendoare.

În rest nimic nou, mă oftic că ProTV Internaţional nu dă meciul de mâine al Stelei, şi nici pe Setanta nu-l dau. A, şi am slăbit sub 80 de kile (de vreo şase luni mă învârteam pe la 82-83). Aşa că sunt pe drumul cel bun (către 90-60-90).

2 thoughts on “La dinţar”

  1. Draga Catalin,

    Pentru ca vocea patriotului nationale nu ma lasa sa nu-ti raspund, iata parerea unui roman despre stomatologii din Romania: se numeste scoatere de nerv, intr-adevar. Te asigur ca locul ramas gol dupa scoaterea nervului este si in Romania umplut cu chestii absolut benefice, plus lopatica din dotare! Iar mama foloseste ata dentara, la sfatul stomatologului nostru, de vreo doi ani.Suntem pe maini bune! Cu drag si cu pupaturi, Raluca

Dă-i un răspuns lui Raluca Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *