"Răscumpăraţi timpul"

Am plecat de la Google de vreo şase luni şi pot să fac nişte comparaţii interesante între viaţa mea dinainte şi cea de acum. 🙂

În primul rând, e un sentiment extraordinar să nu te mai grăbeşti nicăieri. Când eram la serviciu, nu ştiam ce să fac mai întâi când venea weekendul şi dacă trebuia să mai mergem şi la cumpărături sau să spălăm rufe, era o tragedie. Şi e un sentiment şi mai extraordinar să fie duminică seara şi să nu te apuce disperarea că a mai trecut un weekend şi trebuie să aştepţi cinci zile până la următorul. Mi-e greu să concep cum au rezistat părinţii noştri să muncească şase zile pe săptămână vreme de zeci de ani. Probabil că eram noi copii buni şi uitau de orice greutăţi pentru noi!

Am aflat că sunt o fiinţă esenţialmente harnică şi conştiincioasă 🙂 Reuşesc să fac chestii care se pot numi „muncă” fără să mai fiu obligat. Am aflat şi cât pot eu să muncesc „pe bune”, fără să fie un şef sau o echipă care să mă împingă de la spate: cam 20 de ore pe săptămână (atât muncesc pentru DEX online, în rest se mai adună câteva ore cu alte proiecte). Şi mi se pare că am enorm de mult spor, mi se pare că fac mai mult decât făceam pentru Google în 50 de ore. Dacă aş fi patron, în mod sigur mi-aş angaja toţi salariaţii cu jumătate de normă şi le-aş da voie să şi le distribuie cum vor pe parcursul săptămânii. Iar dacă m-aş mai angaja, mi-aş lua două slujbe cu jumătate de normă.

Am descoperit o faţă nouă a oraşului. San Francisco e complet deosebit în timpul zilei faţă de seară sau de weekend-uri. În primul rând, ziua e soare (anul trecut pe vremea asta, plecam dimineaţa pe ceaţă şi veneam înapoi seara pe ceaţă). Pe urmă, deşi stau aici de patru ani, n-am ştiut că în fiecare marţi la amiază sună o sirenă. Am citit o explicaţie şi am aflat că aşa îşi testează ei sistemul de alarmă în caz de dezastre. Când am avut o programare la dentist am avut surpriza să descopăr că traficul nu e deloc mai fluent în afara orelor de vârf. Motivul? Ies toate camioanele de poştă, de mărfuri, de curăţat străzile, şi opresc pe avarii pe unde au nevoie, ceea ce face o bandă inutilizabilă. Nu mai avem niciodată probleme la spălat rufe (avem o maşină de spălat şi un uscător la 12 apartamente). Înainte, spălam serile sau în weekend, la fel ca toţi vecinii, şi de multe ori nu găseam maşina liberă. Acum spăl când vreau eu, după ce pleacă bărbatul la serviciu şi copiii la şcoală 🙂

Şi, pentru că toate conversaţiile mele de la o vreme încoace încep cu „şi nu te plictiseşti?”, răspund pentru referinţă. Ba da, e groaznic. Dimineaţa mă duc la magazin şi cumpăr o jumătate de franzelă. Pe urmă iau poşta, scot plapuma pe fereastră la aerisit şi îmi sun toţi prietenii ca să-i ţin de vorbă. Pe urmă mă uit pe vizor sau pe geam, să văd cine mai intră şi iese din clădire. După aia scriu un post kilometric în blog şi îmi găsesc un motiv să mă duc iar la magazin. Şi aşa se târâie zilele una după alta. Vorba lui Cristi, omul e prin definiţie o fiinţă plictisită, noroc cu serviciul că ne mai ţine de urât!

Serios vorbind, nu mi-amintesc vreo secundă în care să mă fi plictisit. Am pierdut vremea din greu, dar nu m-am plictisit 🙂 Lista cu chestii de făcut de-abia acum a explodat, că înainte, dacă-mi venea vreo idee, nici nu mă mai oboseam s-o trec pe listă, că ştiam că n-o să am timp.

Una peste alta, mi se pare un experiment extraordinar pe mine însumi: ce face omul cu timpul lui când este absolut liber.

7 thoughts on “"Răscumpăraţi timpul"”

  1. remarci obligatorii:
    1. Pui post kilometric pe blog doar din cand in cand, nu asa de des precum bifezi in acest mesaj
    2. Deja ai lista de activitati? Sa mai vad pe … cineva ca rade de altcineva…

  2. Si inca ceva, valabil in mod sigur la noi in familie: e o plictiseala in weekend! Cel care e la serviciu vrea sa se odihneasca (pt el nu s-a inventat odihna activa…) iar cel de acasa se plictiseste si incearca sa gaseasca activitati. Nu in comun, caci la pescuit nu se poate mereu iar la munte nu mergem ca o avem pe Suzi. Si alt mod de a-ti omora timpul Viorel nu are.

  3. Te invidiez omule.
    Oricum e bine ce faci si tu sti cel mai bine pt tine ce e bine si ce nu e bine pt tine.Ai tu motivele tale.
    Un prieten imi spunea in felul urmator.
    „Decat sa-ti para rau pt. un lucru care ai vrut sa-l faci si nu l-ai facut, mai sa-ti iti para rau k l-ai facut”
    E un pic mai intortocheata dar fiecare intelege ce vrea 🙂
    Semnat: djalexa007@gmail.com

  4. Buna, ma intereseaza subiectul.

    Dupa un an si,
    nu era exagerata chestia cu doua jumatati de norma pe saptamana? sa fie in camere alaturate, sau altfel cum ai alerga de la una la alta?
    si motivatia si placerea de a munci de unul singur sau pe cont propriu e tot aceeasi?

Dă-i un răspuns lui mama Cancel Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *