Aș vrea iar anii tinereții / și mintea de acum

Acum câteva zile am avut o experiență unică, pe care aș recomanda-o oricui, dacă nu ar fi atât de greu de reconstituit în mod intenționat. Mi-am recuperat, din apartamentul copilăriei și adolescenței mele, toate cărțile pe care mi le-am cumpărat în liceu și în facultate, până la 21 de ani. De atunci, am locuit în State și, deși am mai trecut pe la apartament, nu m-am mai uitat cu atenție la cărți.

Este o adevărată revelație, într-un sens foarte amestecat, să vezi o imagine a ta după 10 ani. Am descoperit cu bucurie că am scăpat de unele apucături, dar am și renunțat la obiceiuri bune.
  • Am trecut de la cărți de beletristică, religie și lucrări ale marilor gânditori români la cărți de știință, SF și Scientific American. Îmi pare rău și totuși nu. Ceea ce am citit ca adolescent m-a ajutat să înțeleg lumea printr-o anumită prismă, dar mă bucur că am adăugat la asta și literatura științifică.
  • Migrația asta nu a fost un efort conștient. Pur și simplu m-am uitat în altă parte câteva secunde și acum nu mai sunt cine am fost, deși mă recunosc.
  • Multe din cărțile de atunci nu le-aș mai citi azi. De exemplu, Cioran, Pe culmile disperării mi se pare o carte profund nocivă, mai ales la vârsta adolescenței, care este o vârstă depresivă pentru mulți.
  • Citeam enorm, citeam o carte la două-trei zile (am regăsit prin arhiva discului meu de acum 15 ani și un fișier în care notam toate cărțile citite). Ce-i drept, citeam și la kilogram; din multe din cărțile citite nu-mi mai amintesc absolut nimic, decât teza centrală (cel mult).
  • Filozofia mea de viață nu se mai inspiră din Patul lui Procust și din Un veac de singurătate, ci din Seinfeld și din Two and a Half Men. Și să fiu al naibii dacă-mi pare rău.
  • O minte care absoarbe ca un burete este o armă cu două tăișuri. Se vând atâtea gogorițe pe post de literatură, ceva de speriat. Am descoperit prin ladă cărți despre cât de ticăloși sunt Martorii lui Iehova, cărți care preamăresc mișcarea legionară, cărți de self-help, cărți pseudo-științifice despre alimentația sănătoasă, romane de doi bani și altele. Bine, toate au fost primite, nu cumpărate, și nu le-am citit. Aviz persoanelor cu copii mici.
  • Am o memorie eidetică în unele privințe și asta mă enervează. Despre majoritatea cărților îmi aduc aminte exact când le-am cumpărat, de unde, de ce am vrut să le cumpăr și cum mă simțeam în ziua aia. Dacă le-am primit și au dedicație pe ele, știu exact de ce le-am primit și ce a vrut persoana respectivă să-mi sugereze fix cu acea carte (evident, la vremea respectivă habar n-am avut).
  • Pot să număr pe degete cărțile pe care le-am mai deschis și a doua oară, și în general mi-a fost destul de clar că o carte va fi de referință pentru mine, imediat ce am citit-o prima oară. Hrană pentru minte, dacă merită sau nu să ții o bibliotecă.
Am mai recuperat și un maldăr de scrisori, toată corespondența pe care am primit-o eu între 1994 și 1999. Sunt vreo 50 de scrisori și deduc că am și trimis tot atâtea. Incredibil, ce răbdare aveam atunci, și cum ni se părea firesc că timpul trece atât de încet. Într-o scrisoare cineva făcuse o glumă, după care eu i-am răspuns că n-am priceput, după care persoana mi-a explicat gluma în următoarea scrisoare, or asta a durat o lună sau două. Iar astăzi stau cu emailul deschis oricând sunt lângă calculator (adică mai mereu).
Mi-e frică să extrapolez asta în viitor, peste încă 10-15 ani.

18 thoughts on “Aș vrea iar anii tinereții / și mintea de acum”

  1. Eu m-am gandit, imediat ce am citit postarea, la cat de neatenta eram cu ce citeai. Ai remarcat si tu asta, facand o atentionare catre parinti. Si iara o chestia de remarcat: am vazut ca si voi, tinerii, realizati ca azi trece altfel timpul. O fi fost mai bine sa avem timp de alte chestii?…
    mama

  2. @mama: Vezi, noroc că am fost eu atent să nu citesc cărți de propagandă. 🙂

    Când eram în liceu aveam enorm de mult timp liber și-mi permiteam să-l cheltui cu lucruri care azi mi s-ar părea inacceptabile. Deh…

  3. Subscriu, dragul meu Catalin :)Eu fiind ca tiganul cu cortul si neavand o casa a mea, mi-am lasat micuta biblioteca personala la ai mei (intre timp, mi-am facut alta, la mine 🙂 ). De fiecare data cand ma duc la ei, intru in vechiul meu dormitor si ma uit la vechea mea biblioteca, dar, in afara de nostalgia altei scurgeri a timpului, nu ma mai atrag prea multe titluri din ea… Nu-mi mai amintesc nici eu multe, nu-mi pare nici mie rau dupa ce am ales in tinerete. Mi se mult mai interesant sa aflam pe ce criterii alegem sa citim ce citim azi 🙂

  4. Draga Cataline,

    Pe mine personal ma uimesti atunci cand declari ca filozofia ta de viata se inspira din serialele pe care le-ai mentionat. Sigur ca Cioran (ca si multi altii) poate fi nociv daca este citit altfel decat „in cheie”. Acorda-ti timpul de a-l reciti astazi si vezi daca nu cumva perceptia ta s-a schimbat. E un indemn si pentru mine insumi ! 🙂
    Eu cred ca toate formele culturii (literatura, filosofia, arta etc) sunt cele care contribuie la formarea noastra ca oameni cu un caracter integru. Valorile umanitatii nu pot fi recunoscute decat de oameni cu discernamant, cu o gandire logica. De multe ori aceste calitati nu pot fi obtinute decat in urma unor lecturi potrivite. Este adevarat ca multora dintre noi le lipseste mentorul si ca atare ajungem in situatia de a citi mult si degeaba sau de a nu ajunge niciodata la textele care ar putea fi importante pentru noi insine.
    Desi m-am uitat de cateva ori cu placere la seriale sau filme, nu pot sa nu recunosc ca multe dintre ele trateaza cu usurinta multe teme care ar trebui sa ne framante si ne transmit o stare de confort la care poate ca nu suntem indreptatiti.
    Sigur ca sunt foarte multe ramificatii ale acestei teme dar n-as vrea sa te plictisesc.

    Cu drag,
    Val

  5. Spunea un nene la NPR acum ceva vreme ca intre cei mai mari calai ai omenirii au fost oameni foarte cititi, si ca sansa e mai mare ca un cititor de dostoievski s afaca un genocid :). Bineinteles esantionul e mic si corealtia e prost aleasa, mi-am aduis insa aminte cind am citit mesajul de mai sus cu valorile astea ale lumii….
    Cultura oparerea mea e ca e ca sis tiinta… adica trebuie sa se intretina. Asa cum in stiinta sint o groaza de cerectari fara sens, numai ca sa mai scre unul o teza sa termine doctoratul, si asa cum in stiinta se autigenereaza cercetare in directii haotice. tot asa cultura in mare parte se autogenereaza. Isi creaza singura probeleme si intrebari,altfel irelevante, la care singura cauta raspunsuri care genereaza alte intrebari samd la infinit, ca sa mai scrie unul o carte cu probleme inexistente. Eu un exercitiu futil de rafinament si inteligenta irosita.

  6. Cataline,
    Desigur ca ai acum anii tineretii !33!Ce perfect suna !
    Si esti cu atat mai tanar cu cat azi daca nu ma-nsel te-am vazut pe bicicleta pe la podul Izvor.Eram in goana masinii dar sunt 99 % convins ca tu erai . Nu-i asa ?!

  7. Deci nici macar 33 ?! Numai 32 !Intradevar perfect si cu atat mai mult sunt anii tineretii… ! Dar desigur totul e ralativ . O pustoaica de liceu ar zice ca esti un mos de 32 de ani .Dupa cine trebuia sa te uiti tu de pe bicicleta ?! Bineinteles ca nu dupa mine care eram la volan. Dar eu eram dator sa fiu f atent la biciclisti ,mai ales la cei cu biciclete inchiriate care pot fi imprevizibili.Recunosc ca tu erai f prudent in trafic . Felicitari !Daca ti-as spune cine sunt n-as mai fi anonim !Totusi…..vezi http://www.vilagabriela.com poate ajungi pana la noi pedaland impreuna cu sotia. Ne-ar face mare placere ! Si scuze ca te-am imbatranit cu un an dar exact in ziua aceea fiica noastra implinea 33 si asta m-a derutat oarecum fiindca ati fost doar colegi de clasa !

  8. Cătălin, nu mă cunoşti, dar eu te-am descoperit- din întâmplare- şi, din ceea ce am citit despre tine, din postările tale şi din pagina de pornire, am rămas impresionat de cât de multe ai făcut, mintea strălucită pe care o posezi şi, după intuiţia mea, modestia ce te caracterizează. Ce minte selectivă, ordonată – genială chiar- mi se revelează pe măsură ce citesc postul acesta. Chiar ai trecut prin toate astea, ajungând la maturitate şi înţelepciune, cred eu, mult mai devreme. Fiecare etapă de dezvoltare socio-profesională, şi nu numai, având caracteristicile ei şi care exprimă-fiecare în parte – nevoia de cunoaştere, de pricepere, comprehensiune şi raportare. Bineînţeles, personalizate în funcţie de moştenirea genetică şi capacităţile individuale ale fiecărui individ. Se pare că tu eşti în top, iar pt. asta te apreciez aşa cum se cuvine. Nu cred că te mai întorci la vechile postări, ca să mai citeşti ceea ce îţi scriu eu acum. Pur şi simplu am vrut să-ţi aştern în scris, ca urmare a ceea ce am citit despre tine, ceea ce gândesc acum. Cred că eşti un tip special, un om deosebit, iar eu mă bucur că pot să citesc câte ceva din ceea ce ai gândit, făcut, acumulat etc. Eu am 43 de ani, fost trompetist militar, actualmente pensionar, preocupat de psihologie, având chiar şi o licenţă, cântând în strană într-un cor profesionist, la biserica Pitar Moş, lângă parcul Icoanei, pe str. cu facultatea de limbi străine ş.a.m.d. Chiar acum folosesc, pt. a repeta, colindele şi selecţiile muzicale pe care le-ai afişat în pagina de pornire, la referinţele despre tine sau găsite cu ajutorul motorului de căutare: Google. Mă opresc aici, că nu vreau să te plictisesc cu acest comentariu prelungit. Cu respect,
    Silviu B.

  9. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Silviu. Nu mă mai lăuda, că mi se urcă la cap! Goana după reputație poate fi o motivație îndoielnică și devoratoare, iar eu sufăr de asta din plin. 🙂 Mă bucur mult că-ți sunt de folos partiturile pe care le-am cules!

  10. Prin răspunsul tău- şi fără a te cunoaşte propriu-zis -, mi se confirmă supoziţia mea: chiar eşti modest. Rămâi aşa, că este meritoriu! Mulţumesc pt. răspuns. Cu respect,
    Silviu

  11. Nu ai spus nimic daca ai schimba ceva in viata ta daca ai avea iar anii tineretii si mintea de acum. Crezi ca te-ar ajuta cu ceva?

    Foarte tare ca zici ca filozofia ta de viata se inspira din Two and a half men.
    Si mie mi-a placut serialul si spune unele lucruri interesante. Dar nu cred ca este ‘the way to go’, mai ales ca Charlie a ajuns la Rehab si acum joaca foarte prost, in seria 8 nu mai este in centrul atentiei ca pana atunci.

  12. Aș fi mai puțin crispat; cred că asta este esența a ce încerc să schimb la mine însumi.

    Da, Charlie Sheen are probleme mari în viața personală, dar show-ul este genial. Ca și Seinfeld, eu găsesc că a devenit mai bun cu timpul (sezonul 8 chiar îmi place). Chuck Lorre știe să scrie un scenariu. 🙂

  13. Adica iti place?
    Nu iti dai seama ca e o blasfemie?
    Si pana la urma cine s-a jertfit pentru tine, pentru mine, pentru noi toti? Larry David in nici un caz si nici Seinfeld. Hristos s-a jertifit pentru noi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.