Să nu mă recunosc – e a treia zi când plec dimineața de la hotel și mă mai întorc seara târziu! Azi am fost la Turnul Londrei, un palat-fortăreață-muzeu construit și reconstruit pe parcursul a 900 de ani. Dincolo de lecțiile de istorie învățate (asedii, incendii, asasinate, încoronări etc.), tuturor ne-a plăcut sentimentul de a te plimba pe un teren imens plin de ziduri, pajiști și fortificații, și totuși de a rămâne în inima unei metropole. Englezii au reușit să facă un muzeu perfect organizat și gemând de informații (săli conservate, armuri, coroane, artilerie, machete, ba chiar și-o toaletă medievală) fără să aducă prea multe modificări complexului.
Singurul aspect odios al Turnului Londrei este bistroul. Mâncarea de acolo a fost groaznică, parcă desprinsă dintr-o carte cu stereotipuri despre englezi: fadă și topită. Poate m-am așteptat eu la prea mult din cauză că am amintiri plăcute de ultimele dăți când am mai mâncat prin bistrouri ale muzeelor (în Argentina, cred).
Am continuat cu o vizită la H&M (doar nu credeați că am venit la Londra să mă cultiv sau să mă văd cu prietenii), apoi o cină cu sushi, apoi niște cidru și palavre. Mâine, cu voia institutului meteo, sper să mă plimb prin Mayfair și St. James’s Park, deși prognoza e dezastruoasă; parcă aș fi în Londra.
Oricum, slavă Domnului pentru plecări și pentru întoarceri. Mă bucur și de una, și de cealaltă.
Când am vizitat Londra Turnului Londrei și Portrait Museum sunt două din obiectivele turistice care țin minte că mi-au plăcut cel mai mult. Îmi pare bine că măcar în privința unuia din ele nu sunt singurul admirator. 🙂
Bistroul ala arata de la 2 mile ca fiind un „tourist trap” 🙂 La mine si la nevasta-mea a fost mai simplu, ne-am aciuat in Starbucks-ul de langa, preturi mai mici si cel putin stiam la ce sa ne asteptam.