Aș vrea iar anii tinereții / și mintea de acum

Acum câteva zile am avut o experiență unică, pe care aș recomanda-o oricui, dacă nu ar fi atât de greu de reconstituit în mod intenționat. Mi-am recuperat, din apartamentul copilăriei și adolescenței mele, toate cărțile pe care mi le-am cumpărat în liceu și în facultate, până la 21 de ani. De atunci, am locuit în State și, deși am mai trecut pe la apartament, nu m-am mai uitat cu atenție la cărți.

Este o adevărată revelație, într-un sens foarte amestecat, să vezi o imagine a ta după 10 ani. Am descoperit cu bucurie că am scăpat de unele apucături, dar am și renunțat la obiceiuri bune.
  • Am trecut de la cărți de beletristică, religie și lucrări ale marilor gânditori români la cărți de știință, SF și Scientific American. Îmi pare rău și totuși nu. Ceea ce am citit ca adolescent m-a ajutat să înțeleg lumea printr-o anumită prismă, dar mă bucur că am adăugat la asta și literatura științifică.
  • Migrația asta nu a fost un efort conștient. Pur și simplu m-am uitat în altă parte câteva secunde și acum nu mai sunt cine am fost, deși mă recunosc.
  • Multe din cărțile de atunci nu le-aș mai citi azi. De exemplu, Cioran, Pe culmile disperării mi se pare o carte profund nocivă, mai ales la vârsta adolescenței, care este o vârstă depresivă pentru mulți.
  • Citeam enorm, citeam o carte la două-trei zile (am regăsit prin arhiva discului meu de acum 15 ani și un fișier în care notam toate cărțile citite). Ce-i drept, citeam și la kilogram; din multe din cărțile citite nu-mi mai amintesc absolut nimic, decât teza centrală (cel mult).
  • Filozofia mea de viață nu se mai inspiră din Patul lui Procust și din Un veac de singurătate, ci din Seinfeld și din Two and a Half Men. Și să fiu al naibii dacă-mi pare rău.
  • O minte care absoarbe ca un burete este o armă cu două tăișuri. Se vând atâtea gogorițe pe post de literatură, ceva de speriat. Am descoperit prin ladă cărți despre cât de ticăloși sunt Martorii lui Iehova, cărți care preamăresc mișcarea legionară, cărți de self-help, cărți pseudo-științifice despre alimentația sănătoasă, romane de doi bani și altele. Bine, toate au fost primite, nu cumpărate, și nu le-am citit. Aviz persoanelor cu copii mici.
  • Am o memorie eidetică în unele privințe și asta mă enervează. Despre majoritatea cărților îmi aduc aminte exact când le-am cumpărat, de unde, de ce am vrut să le cumpăr și cum mă simțeam în ziua aia. Dacă le-am primit și au dedicație pe ele, știu exact de ce le-am primit și ce a vrut persoana respectivă să-mi sugereze fix cu acea carte (evident, la vremea respectivă habar n-am avut).
  • Pot să număr pe degete cărțile pe care le-am mai deschis și a doua oară, și în general mi-a fost destul de clar că o carte va fi de referință pentru mine, imediat ce am citit-o prima oară. Hrană pentru minte, dacă merită sau nu să ții o bibliotecă.
Am mai recuperat și un maldăr de scrisori, toată corespondența pe care am primit-o eu între 1994 și 1999. Sunt vreo 50 de scrisori și deduc că am și trimis tot atâtea. Incredibil, ce răbdare aveam atunci, și cum ni se părea firesc că timpul trece atât de încet. Într-o scrisoare cineva făcuse o glumă, după care eu i-am răspuns că n-am priceput, după care persoana mi-a explicat gluma în următoarea scrisoare, or asta a durat o lună sau două. Iar astăzi stau cu emailul deschis oricând sunt lângă calculator (adică mai mereu).
Mi-e frică să extrapolez asta în viitor, peste încă 10-15 ani.

Aș vrea iar anii tinereții / și mintea de acum Read More »

Tenor, caut corală (încă)

Iar se-apropie iarna și-am zis să mai încerc o dată. Dacă cunoașteți vreo formație corală (4-8-12 oameni) de care să mă pot lipi, dați-mi vă rog de veste. Colindele sunt primul motiv care îmi vine în minte, dar sunt disponibil cu orice alte ocazii. Am studiat ceva muzică, am luat pe vremuri la MIT patru cursuri de teoria și de istoria muzicii și am cântat în strană și în cor la bisericile din State unde am mers. Mă descurc ok cam cu orice partitură, mai ales dacă am timp să o studiez un pic. Am și tehnoredactat unele dintre partiturile care mi-au trecut pe sub ochi, aici, aici și aici.

Tenor, caut corală (încă) Read More »

„Acest mesaj nu este SPAM”

Probabil cu toții primiți ocazional mesaje de la vreun bou (român) care are ceva să-ți vândă. Mesajele se termină de obicei cu:

Acest mesaj nu este SPAM. Contine datele noastre de identificare si instructiuni de dezabonare. V-a fost oferit din urmatoarele motive: ati solicitat primirea ofertei noastre, sunteti un client al firmei noastre, sunteti in baza noastra de date ca urmare a unor corespondente anterioare, adresa Dvs. a fost selectata dintr-o baza de date la care ati subscris, adresa dvs a fost facuta publica prin afisari cu caracter publicitar. Ne cerem scuze daca mesajul ajunge la Dvs. dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu va aduce informatii utile. Daca nu mai doriti sa primiti mesaje din partea BASSEN PENSION 3 *** trimiteti reply cu subiectul Dezabonare.

Știe cineva dacă această clauză are valoare legală? Din punct de vedere etic, este clar că mesajele sunt spam, dar nu m-ar mira ca legea 365/2002, republicată 2006 să fie ambiguă în acest sens.

„Acest mesaj nu este SPAM” Read More »

„Copyright protection”

Stallman, 2001, în Copyright and Globalization:

I have to point out that we shouldn’t use the term “protection” to describe what copyright does. Copyright restricts people. The term “protection” is a propaganda term of the copyright-owning businesses. The term “protection“ means stopping something from being somehow destroyed. Well, I don’t think a song is destroyed if there are more copies of it being played more. I don’t think that a novel is destroyed if more people are reading copies of it, either. So I won’t use that word. I think it leads people to identify with the wrong party.

Trebuie să subliniez că nu ar trebui să folosim termenul „protecție” pentru a descrie ce face copyrightul. Copyrightul îngrădește oamenii. Termenul „protecție” este un termen de propagandă al companiilor care dețin copyrighturi. Termenul „protecție” înseamnă că oprește ceva de la a fi cumva distrus. Ei bine, eu nu cred că un cântec este distrus dacă există mai multe copii ale sale redate mai mult. Nu cred nici că un roman este distrus dacă mai mulți oameni citesc copii ale lui. Așa că nu voi folosi acel cuvânt. Consider că el îndeamnă oamenii să se identifice cu grupul greșit.

WIN.

„Copyright protection” Read More »

Cum fac un câine să dispară?

Știe cineva cum scap de un câine comunitar care a devenit insuportabil? Sunt foarte dornic de niște sfaturi omenoase, dar și eficace, pentru că am încercat diverse soluții și nu au mers.

Pe stradă la noi, la gardul vecinilor de vizavi, s-a aciuat un câine. El latră în fiecare noapte mai mult sau mai puțin, dar s-au îndesit nopțile în care dorm patru-cinci ore din cauza lui. Cu timpul, i-a intrat în cap că este câinele vecinilor, deși aceștia îl gonesc ocazional cu mătura, și în consecință latră la o parte din oamenii și mașinile care trec (nu toți – încă nu înțeleg ce algoritm are) și la unii s-a și repezit. În plus, îl suspectez că face și el, deh, ca toate viețuitoarele. Pentru aceste trei motive, vreau să dispară.

Prima oară am sesizat ASPA în ianuarie, prin formularul de pe site. ASPA este firma abilitată oficial de Primărie cu gestionarea câinilor fără stăpân. N-am primit niciun răspuns. Am mai călătorit, am mai uitat de problemă. Acum o săptămână am sesizat din nou ASPA, prin telefon. Nu s-a întâmplat nimic. Astăzi i-am sunat din nou, pentru că problema devine acută, și am aflat că ASPA e în curs de înființare/desființare, că sesizările vor fi procesate începând peste vreo două săptămâni, etc. O să facă Primăria ceva când o să fiu eu fată mare.

Câinele este deja sterilizat; are un jeton galben capsat pe ureche. În plus, am citit temeinic legislația cea mai recentă pe care am putut-o găsi (legea 9/2008) și se pare că eutanasierea nu mai este o opțiune, ci doar sterilizarea și înapoierea câinelui în teritoriu. Ceea ce nu mă încălzește; un câine castrat nu latră mai încet, iar excrementele lui, pulverizate de vânt și ploaie, tot nu au un miros mai parfumat când le inhalezi.

L-am luat la fugă o vreme, știe de frica mea, dar revine mereu. Nu am făcut nimic ca să-i sugerăm că ar fi binevenit la noi în cartier. N-am idee nici ce mănâncă, sincer.

Am încercat să caut asociații pentru adopție, am citit vreo cinci siteuri, dar sunt nefolositoare. Ele trăiesc într-o lume cu zâne, dar problema mea este concretă. Mai toate au o secțiune de adopții, toate oferă animale spre adopție, dar niciuna nu pare să și preia animale spre adopție. Și le înțeleg perfect, probabil sunt suprasolicitate.

Câinele acesta va dispărea într-un mod sau altul, pentru că am ajuns să aleg între mine și el. Nu am nimic cu el, are și el un suflet etc., dar automatismele lui de câine sunt inacceptabile pe strada mea. Desigur, aș prefera să găsesc o soluție omenoasă. Sunt dispus și să cheltuiesc bani; dacă știți de vreo organizație care poate să-l ia și să-l plaseze altundeva, plătesc cu dragă inimă întreținerea câinelui pentru o perioadă oarecare. Sau dacă știți pe cineva care are nevoie de un câine la țară, etc., deși mi se pare barbar să ne mai rezolvăm problemele în stilul ăsta în 2010.

Vă rog mult, fără comentarii înduioșătoare à la Brigitte Bardot despre drepturile câinilor. Comentariile de genul ăsta vor fi șterse. Am o problemă concretă pe care vreau să o rezolv, iar fericirea acestui câine mă interesează, dar este un criteriu secundar. Trăiesc într-o capitală europeană, am dreptul la liniște, am dreptul la opt ore de somn și am de gând să le obțin într-un fel sau altul.

Mulțumesc pentru orice inspirație!

Cum fac un câine să dispară? Read More »

Traducător GNU

Am început să contribui la traducere în română a paginilor de la site-ul proiectului GNU.

Este o muncă utilă, fiindcă eu cred foarte mult în principiile software-ului liber și în România este încă multă lume care n-a auzit de așa ceva, care nici nu știe că există vreo alternativă la Windows. De asemenea, există mulți oameni care înțeleg complet greșit conceptul de software liber, care îl pun în aceeași oală cu alte categorii de software sau care înghit cu credulitate orice propagandă li se servește despre necesitatea de a avea software privat. Și mă gândesc că, dacă sunt 100 de oameni pe an care nu vorbesc decât româna și care citesc articolele traduse, se cheamă că a meritat efortul.

Deocamdată sunt la faza de început, în care învăț sistemul tehnic folosit. Se numește GNUN și scopul lui este să permită ținerea la zi a traducerilor cu articolul original. Motiv pentru care traducerea nu este direct citibilă ca un articol HTML, ci arată ca un cod-sursă, puțin criptic, pe baza căruia sistemul GNUN generează traducerea citibilă.

Sper ca în câteva zile să înceapă să apară și rezultatele. 🙂

Traducător GNU Read More »

Cine seamănă vânt, culege furtună

Nu-mi place să arăt lumea cu degetul când o duce rău, dar astăzi am să fac o excepție…

Situația la care s-a ajuns astăzi cu pensiile este groaznică. Guvernul ia niște măsuri criminale pentru care nu există nicio justificare și, deși sunt suporter al PD-L (cel puțin când trebuie să aleg între ei și PSD), sunt și eu de acord că au dat-o în bară rău de tot cu măsurile luate.

Dar… așa vă trebuie. Ar fi trebuit să nu ajungem niciodată aici și cândva a stat în puterea voastră să puneți țara pe o traiectorie bună. Ați votat cu curul în 1990, 1992 și 2000, la ce vă așteptați? Ați dat speranța unui trai mai bun pentru o pungă de mălai și un zâmbet larg; mâncați mălaiul acum. L-ați urât pe Rațiu pentru că nu trăise în România și acum vă văitați ce departe suntem de Occident. I-ați aplaudat pe mineri în timp ce ei ne băteau intelectualitatea cu picioarele în burtă, acum fix 20 de ani; celor pe care nu i-ați lăsat infirmi, le-ați dat de înțeles că nu sunt doriți în România. Oamenii s-au conformat. Acum ajutați-vă orb cu orb, căci restul au plecat.

Credeați că peste douăzeci de ani o să vă trăiască altcineva viața? Nu! Uite că am ajuns acolo și tot voi sunteți. Ați lăsat să se întâmple sau chiar ați contribuit la aberații mici și mari timp de 20 de ani, ignorând complet că toate aceste mici abateri se cumulează până divergem complet de la traiectoria unei evoluții normale ca țară.

I fucking told you so.

Cine seamănă vânt, culege furtună Read More »

Între noi și ei, ne aleg pe noi

În sfârșit se mișcă ceva în privința câinilor fără stăpân, conform Hotnews. E trist, și pe undeva mă doare sufletul că am ajuns la punctul ăsta de vedere, dar nu cred că avem altă soluție. Castrarea este o glumă. Un câine castrat se poate tempera (deși nu e garantat), dar în mod sigur continuă să facă zgomot și mizerie. Plus că, la rata de înmulțire a câinilor, dacă 5% scapă necastrați, populația se regenerează în doi-trei ani.

Sunt curios câtă atenție va primi proiectul de lege și dacă va trece.

Între noi și ei, ne aleg pe noi Read More »